opțiuni
  • info

3 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contingentare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: contingenta] Fixare a cantității maxime de mărfuri care poate fi exportată sau importată într-o anumită perioadă Si: contingentant1.

CONTINGENTARE s.f. Acțiunea de a contingenta. [< contingenta].

contingentare s. f. (ec.) Acțiunea de a contingenta, limitare ◊ „[Olanda] dorește contingentarea importurilor sau sporirea taxelor vamale.” R.l. 11 XII 84 p. 6 (din contingenta; cf. fr. contingenter; PR 1922; DN3)

contingenta vt [At: DA ms / Pzi: ~tez / E: fr contingenter] A fixa cantitatea maximă de mărfuri care poate fi exportată sau importată într-o anumită perioadă.

CONTINGENTA vb. I. tr. A fixa contingentele (3 [în DN]) exportului sau importului. ♦ A limita. [< fr. contingenter].

CONTINGENTA vb. tr. a stabili limitele cantitative ori valorice ale importului sau exportului. ◊ a limita. (< fr. contingenter)

CONTINGENTAR, -Ă adj. referitor la contingentare; contingențional. (< fr. contingentaire)

*contingentéz v. tr. (d. contingent). Opresc de la export o cotă de marfă (maĭ ales grîne) p. consumu intern.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contingenta vb., ind. prez. 3 sg. și pl. contingentează

contingentar adj. m., pl. contingentari; f. sg. contingentară, pl. contingentare

Intrare: contingentare
contingentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contingentare
  • contingentarea
plural
  • contingentări
  • contingentările
genitiv-dativ singular
  • contingentări
  • contingentării
plural
  • contingentări
  • contingentărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: contingenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contingenta
  • contingentare
  • contingentat
  • contingentatu‑
  • contingentând
  • contingentându‑
 singular plural
  • contingentează
  • contingentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contingentez
 (să)
  • contingentez
  • contingentam
  • contingentai
  • contingentasem
a II-a (tu)
  • contingentezi
 (să)
  • contingentezi
  • contingentai
  • contingentași
  • contingentaseși
a III-a (el, ea)
  • contingentează
 (să)
  • contingenteze
  • contingenta
  • contingentă
  • contingentase
plural I (noi)
  • contingentăm
 (să)
  • contingentăm
  • contingentam
  • contingentarăm
  • contingentaserăm
  • contingentasem
a II-a (voi)
  • contingentați
 (să)
  • contingentați
  • contingentați
  • contingentarăți
  • contingentaserăți
  • contingentaseți
a III-a (ei, ele)
  • contingentează
 (să)
  • contingenteze
  • contingentau
  • contingentară
  • contingentaseră
Intrare: contingentar
contingentar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contingentar
  • contingentarul
  • contingentaru‑
  • contingentară
  • contingentara
plural
  • contingentari
  • contingentarii
  • contingentare
  • contingentarele
genitiv-dativ singular
  • contingentar
  • contingentarului
  • contingentare
  • contingentarei
plural
  • contingentari
  • contingentarilor
  • contingentare
  • contingentarelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contingentare, contingentărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a contingenta. DN
etimologie:
  • contingenta DN

contingenta, contingentezverb

etimologie:

contingentar, contingentarăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.