3 definiții pentru contingentare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contingentare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: contingenta] Fixare a cantității maxime de mărfuri care poate fi exportată sau importată într-o anumită perioadă Si: contingentant1.

CONTINGENTÁRE s.f. Acțiunea de a contingenta. [< contingenta].

contingentáre s. f. (ec.) Acțiunea de a contingenta, limitare ◊ „[Olanda] dorește contingentarea importurilor sau sporirea taxelor vamale.” R.l. 11 XII 84 p. 6 (din contingenta; cf. fr. contingenter; PR 1922; DN3)

Intrare: contingentare
contingentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contingentare
  • contingentarea
plural
  • contingentări
  • contingentările
genitiv-dativ singular
  • contingentări
  • contingentării
plural
  • contingentări
  • contingentărilor
vocativ singular
plural