2 definiții pentru contingentar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTINGENTÁR, -Ă adj. referitor la contingentare; contingențional. (< fr. contingentaire)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contingentár adj. m., pl. contingentári; f. sg. contingentáră, pl. contingentáre

Intrare: contingentar
contingentar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contingentar
  • contingentarul
  • contingentaru‑
  • contingenta
  • contingentara
plural
  • contingentari
  • contingentarii
  • contingentare
  • contingentarele
genitiv-dativ singular
  • contingentar
  • contingentarului
  • contingentare
  • contingentarei
plural
  • contingentari
  • contingentarilor
  • contingentare
  • contingentarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)