2 intrări

18 definiții

contagiére sf [At: DN3 / P: ~gi-e- / Pl: ~ri / E: contagia] Contaminare (1).

CONTAGIÉRE, contagieri, s. f. Acțiunea de a (se) contagia și rezultatul ei; contaminare, molipsire. [Pr.: -gi-e-] – V. contagia.

CONTAGIÉRE, contagieri, s. f. Acțiunea de a (se) contagia și rezultatul ei; contaminare, molipsire. [Pr.: -gi-e-] – V. contagia.

contagiére (-gi-e-) s. f., g.-d. art. contagiérii; pl. contagiéri

contagiére s. f. (sil. -gi-e-), g.-d. art. contagiérii; pl. contagiéri

CONTAGIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) contagia; contaminare. [Pron. -gi-e-. [< contagia].

contagiá vtr [At: IBRĂILEANU, Sp. CR. 238 / P: ~gi-a / Pzi: ~iéz / E: fr contagier] 1-2 A (se) contamina (2-3). 3-4 (Fig) A (se) contamina (4-5).

CONTAGIÁ, contagiez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) contamina, a (se) molipsi. [Pr.: -gi-a] – Din fr. contagier.

CONTAGIÁ, contagiez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) contamina, a (se) molipsi de o boală infecțioasă. [Pr.: -gi-a] – Din fr. contagier.

CONTAGIÁ, contagiez, vb. I. Tranz. A contamina, a molipsi. ◊ Refl. Copilul s-a contagiat de la părinții bolnavi. – Pronunțat: -gi-a.

contagiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 contagiáză, 1 pl. contagiém (-gi-em); conj. prez. 3 să contagiéze; ger. contagiínd (-gi-ind)

contagiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. contagiéz, 3 sg. și pl. contagiáză, 1 pl. contagiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. contagiéze; ger. contagiínd (sil. -gi-ind)

CONTAGIÁ vb. v. molipsi, (livr.) a (se) infesta, (pop.) a (se) umple, (înv.) a (se) smredui, a (se) strica. (S-a ~ de variolă.)

CONTAGIÁ vb. I. tr., refl. A (se) molipsi, a (se) contamina; a (se) contagiona. [Pron. -gi-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. contagier, it. contagiare].

CONTAGIÁ vb. tr., refl. a (se) molipsi, a (se) contamina. (< it. contagiare)

A SE CONTAGIÁ mă ~éz intranz. A se îmbolnăvi, venind în contact cu o sursă de infecție; a contacta o boală; a se infecta; a se contamina; a se molipsi; a se umple. /<fr. contagier

A CONTAGIÁ ~éz tranz. (persoane) A face să se contagieze; a infecta; a contamina; a molipsi; a umple. /<fr. contagier


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONTAGIÁ vb. (MED.) a (se) contamina, a (se) infecta, a (se) molipsi, (pop.) a (se) úmple, (înv.) a (se) smredui, a (se) strica. (S-a ~ de variolă.)

Intrare: contagia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) contagia contagiere contagiat contagiind singular plural
contagia contagiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) contagiez (să) contagiez contagiam contagiai contagiasem
a II-a (tu) contagiezi (să) contagiezi contagiai contagiași contagiaseși
a III-a (el, ea) contagia (să) contagieze contagia contagie contagiase
plural I (noi) contagiem (să) contagiem contagiam contagiarăm contagiaserăm, contagiasem*
a II-a (voi) contagiați (să) contagiați contagiați contagiarăți contagiaserăți, contagiaseți*
a III-a (ei, ele) contagia (să) contagieze contagiau contagia contagiaseră
Intrare: contagiere
contagiere substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contagiere contagierea
plural contagieri contagierile
genitiv-dativ singular contagieri contagierii
plural contagieri contagierilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)