3 intrări

Articole pe această temă:

19 definiții

contábil, ~ă [At: SAHIA, N. 80 / V: (rar) compt~ / Pl: ~i, ~e / E: fr comptable, it contabile] 1-3 a Specific contabilității (1-3) Si: contabilicesc (1-3). 4-6 a Care se referă la contabilitate (1-3) Si: contabilicesc (4-6). 7-9 a Care provine de la contabilitate (1-3) Si: contabilicesc (7-9). 10-12 a Care aparține contabilității (1-3) Si: contabilicesc (10-12). 13 smf Persoană calificată care ține contabilitatea unei instituții sau a unei întreprinderi.

CONTÁBIL, -Ă, contabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de contabilitate, privitor la contabilitate; contabilicesc. 2. S. m. și f. Specialist în contabilitate. – Din fr. comptable, it. contabile.

CONTÁBIL, -Ă, contabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de contabilitate, privitor la contabilitate; contabilicesc. 2. S. m. și f. Persoană calificată care ține contabilitatea unei instituții sau a unei întreprinderi. – Din fr. comptable, it. contabile.

CONTÁBIL2, -Ă, contabili, -e, s. m. și f. Persoană calificată care ține contabilitatea unei instituții sau unei întreprinderi. Mi-a spus că-i funcționar, contabil la o fabrică de spirt. SAHIA, N. 80.

CONTÁBIL1, -Ă, contabili, -e, adj. De contabilitate, în legătură cu contabilitatea. Forme contabile. Evidență contabilă.

contábil adj. m., s. m., pl. contábili; adj. f., s. f. contábilă, pl. contábile

CONTÁBIL adj., s. 1. adj. contabilicesc. (Bilanț ~.) 2. s. (Transilv.) samtartău, sămădău. (E ~ la o întreprindere.)

CONTÁBIL, -Ă adj. De contabilitate, al contabilității. // s.m. și f. Specialist în contabilitate; funcționar care ține contabilitatea unei întreprinderi sau a unei instituții. [Pl. -li, -le, var. comptabil, -ă adj., s.m.f. / < it. contabile, fr. comptable].

CONTÁBIL, -Ă I. adj. referitor la contabilitate. II. s. m. f. specialist în contabilitate. (< it. contabile, fr. comptable)

CONTÁBIL2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană specializată în lucrări de contabilitate. /<fr. comptable, it. contabile

CONTÁBIL1 ~ă (~i, ~e) Care ține de contabilitate; referitor la contabilitate. Plan ~. Chitanță ~ă. Evidență ~ă. /<fr. comptable, it. contabile

contabil m. cel însărcinat cu ținerea și darea conturilor.

*contábil, -ă s. (fr. comptable). Persoană care ține contabilitatea (socotelile). V. logofăt, grămătic, martalog.

contábil-șéf s. m. (dar contabilul său șef), pl. contábili-șéfi


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

contábil adj. m., s. m., pl. contábili; f. sg. contábilă, pl. contábile

CONTABIL adj., s. 1. adj. contabilicesc. (Bilanț ~.) 2. s. (Transilv.) samtartău, sămădău. (E ~ la o întreprindere.)

gestionár-contábil, -ă adj. Referitor la gestiune și la contabilitate ◊ „[...] nu putem trece cu vederea multe nereguli ce există în ținerea evidențelor gestionar-contabile privind masa lemnoasă rezultată la exploatare, abuzurile ce-și fac loc cu prilejul valorificării producției obținute.” R.l. 14 XII 71 p. 2 (din gestionar + contabil)

revízor-contábil s. m. Contabil care îndeplinește munca de revizor ◊ „Când revizorul-contabil M.I [...] a venit să controleze unitatea din str. Brezoianu nu s-a descoperit mare lucru.” Sc. 18 II 67 p. 1. ◊ „Sunt promovați în funcția de revizor-contabil începători lipsiți de pregătire.” Sc. 29 III 71 p. 2 (din revizor + contabil)

Intrare: contabil (adj.)
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contabil
  • contabilul
  • contabilu‑
  • contabilă
  • contabila
plural
  • contabili
  • contabilii
  • contabile
  • contabilele
genitiv-dativ singular
  • contabil
  • contabilului
  • contabile
  • contabilei
plural
  • contabili
  • contabililor
  • contabile
  • contabilelor
vocativ singular
  • contabilule
  • contabile
  • contabilă
  • contabilo
plural
  • contabililor
  • contabilelor
Intrare: contabil (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contabil
  • contabilul
  • contabilu‑
plural
  • contabili
  • contabilii
genitiv-dativ singular
  • contabil
  • contabilului
plural
  • contabili
  • contabililor
vocativ singular
  • contabilule
  • contabile
plural
  • contabililor
Intrare: contabil-șef
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contabil-șef
  • contabilul-șef
plural
  • contabili-șefi
  • contabilii-șefi
genitiv-dativ singular
  • contabil-șef
  • contabilului-șef
plural
  • contabili-șefi
  • contabililor-șefi
vocativ singular
  • contabilule-șef
plural
  • contabililor-șefi
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)