2 intrări

12 definiții

consuná vi [At: COSTINESCU / Pzi: consún / E: fr consonner] 1 (Muz) A produce o consonanță. 2 (Trs; Buc) A fi de acord.

CONSUNÁ, consún, vb. I. Intranz. A produce o consonanță. – Din fr. consonner (după suna).

CONSUNÁ, consún, vb. I. Intranz. A produce o consonanță. – Din fr. consonner (după suna).

consuná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 consúnă

consuná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. consúnă

CONSUNÁ vb. v. concorda, corespunde, potrivi.

CONSUNÁ vb. I. intr. A produce o consonanță. ♦ (Fig.) A se armoniza, a se acorda. [P.i. 3. consúnă, var. consona vb. I. / cf. fr. consonner, după suna].

CONSUNÁ vb. intr. a produce o consonanță. ◊ (fig.) a se armoniza, a se acorda. (< fr. consoner)

A CONSUNÁ pers. 3 consúnă intranz. (despre sunete muzicale) A produce o consonanță. /<fr. consonner

consúnă sf vz consoană

*consún, a v. intr. (lat. cónsono, -áre, sun împreună). Concord, mă potrivesc, sînt în consonanță.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

consuná vb. v. CONCORDA. CORESPUNDE. POTRIVI.

Intrare: consuna
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) consuna consunare consunat consunând singular plural
consu consunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) consun (să) consun consunam consunai consunasem
a II-a (tu) consuni (să) consuni consunai consunași consunaseși
a III-a (el, ea) consu (să) consune consuna consună consunase
plural I (noi) consunăm (să) consunăm consunam consunarăm consunaserăm, consunasem*
a II-a (voi) consunați (să) consunați consunați consunarăți consunaserăți, consunaseți*
a III-a (ei, ele) consu (să) consune consunau consuna consunaseră
Intrare: consună
consună
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)