Definiția cu ID-ul 911982:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONSOANĂ, consoane, s. f. (În opoziție cu vocală) Sunet al vorbirii format mai ales din zgomote produse fie prin închiderea totală și deschiderea bruscă a canalului vorbitor într-un punct oarecare al parcursului său, fie prin strîmtarea lui.