3 intrări

28 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

consúlt2, ~ă a [At: CARAGIALE, O. VII, 69 / Pl: ~Iți, ~e / E: lat consultus] (Ltm; Trs; Buc) 1 Recomandabil. 2 Potrivit.

consúlt1 sn [At: CARAGIALE, M. 91 / Pl: ~uri / E: lat consultum] 1 (Med) Examinare a unui bolnav de către o comisie medicală, pentru stabilirea diagnosticului bolii și indicarea tratamentului. 2 (Îs) Senatus ~ Decizie luată de Senatul din Roma antică.

CONSÚLT, consulturi, s. n. Examinare a unui bolnav (de către un medic sau de o comisie medicală) pentru stabilirea diagnosticului și indicarea tratamentului. – Din lat. consultum.

CONSÚLT, consulturi, s. n. Examinare a unui bolnav de către o comisie medicală pentru stabilirea diagnosticului bolii și indicarea tratamentului. – Din lat. consultum.

CONSÚLT, consulturi, s. n. Consfătuire între doi sau mai mulți medici, pentru a pune diagnosticul și a stabili tratamentul de aplicat unui bolnav.

CONSÚLT2, -Ă, consulți, -te, adj. (Latinism reg.) Recomandabil, oportun, indicat. – Lat. lit. consultum.

CONSÚLT1, consulturi, s. n. Consfătuire între doi sau mai mulți medici, pentru a pune diagnosticul unui bolnav și a stabili tratamentul indicat. – Lat. lit. consultum.

consúlt s. n., pl. consúlturi

consúlt s. n., pl. consúlturi

CONSÚLT s.n. 1. Senatus consult = decizie, decret al senatului din vechea Romă. 2. Consfătuire între mai mulți medici pentru a diagnostica boala și pentru a indica tratamentul medical al unui pacient. [< lat. consultum, cf. fr. consulte].

CONSÚLT s. n. examinare a unui bolnav de către o comisie medicală pentru stabilirea diagnosticului și indicarea tratamentului. (< lat. consultum)

CONSÚLT ~uri n. Examinare a unui bolnav de către un medic sau de către o comisie medicală, pentru stabilirea diagnosticului și indicarea tratamentului. /<fr. consultum

consult n. consultațiune medicală.

*2) consúlt, a v. tr. (lat. consultare; fr. consulter). Cer sfat, întreb ce să fac: a consulta un medic, un avocat, (și fig.) o carte, un autor. Examinez, socotesc: îmĭ consult puterea, averea. V. refl. Cer sfat: a te consulta cu un medic.

*1) consúlt n., pl. e și urĭ (lat. consultum). Consiliŭ, sfătuire: consult de medicĭ, mediciĭ aŭ făcut consult între eĭ.

consultá [At: GHICA, S. 176 / Pzi: ~súlt și (înv) ~téz / E: fr consulter, lat consultare] 1 vt A cere o părere, un sfat. 2 vt A lua avizul unei persoane autorizate. 3 vr A se sfătui cu cineva. 4 vt A cerceta un text, un izvor etc. pentru a se informa sau a se documenta. 5 vt (Med) A examina un pacient pentru diagnosticarea bolii și stabilirea tratamentului.

CONSULTÁ, consúlt, vb. I. Tranz. 1. A întreba, a cere o părere, un sfat; a lua avizul unei persoane autorizate. ♦ Refl. A se sfătui cu cineva. 2. A cerceta, a examina un text, un izvor etc. pentru a se informa sau a se documenta. 3. A examina un pacient. – Din fr. consulter, lat. consultare.

CONSULTÁ, consult, vb. I. 1. Tranz. A întreba, a cere o părere, un sfat; a lua avizul unei persoane autorizate. ♦ Refl. a se sfătui cu cineva. 2. A cerceta, a examina un text, un izvor etc. pentru a se informa sau a se documenta. – Din fr. consulter, lat. consultare.

CONSULTÁ, consúlt, vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică o persoană sau un colectiv) A întreba, a cere o părere, un sfat; a cere avizul cuiva. Directorul de scenă a căutat să verifice justețea acestei distribuții, consultînd întreg ansamblul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 8/6. Te-am trecut [pe lista colaboratorilor] fără să te consult, fiindcă nu știam unde să te descopăr. C. PETRESCU, C. V. 158. ♦ A cere părerea unui specialist. Și să nu socotească cineva că consulta vreun doctor. NEGRUZZI, S. I 208. 2. Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A se sfătui cu cineva. M-am consultat cu un prieten. ◊ (Cu sens reciproc) S-adunară Și mult se consultară Ce fel ar putea face Și prin care mijloace Stavilă ar opune L-acea înecăciune. ALEXANDRESCU, P. 168. 3. Tranz. (Cu privire la o lucrare tipărită, un text sau o indicație scrisă) A cerceta, a examina pentru a se informa sau a se documenta. Comandanții... consultă hărțile. CAMIL PETRESCU, V. 24. Bogoiu... se îndreaptă spre tablă, consultînd cu mare atenție barometrul și termometrul. SEBASTIAN, T. 10.

consultá (a ~) vb., ind. prez. 3 consúltă

Intrare: consult (s.n.)
consult (s.n.) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consult consultul
plural consulturi consulturile
genitiv-dativ singular consult consultului
plural consulturi consulturilor
vocativ singular
plural
Intrare: consulta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) consulta consultare consultat consultând singular plural
consultă consultați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) consult (să) consult consultam consultai consultasem
a II-a (tu) consulți (să) consulți consultai consultași consultaseși
a III-a (el, ea) consultă (să) consulte consulta consultă consultase
plural I (noi) consultăm (să) consultăm consultam consultarăm consultaserăm, consultasem*
a II-a (voi) consultați (să) consultați consultați consultarăți consultaserăți, consultaseți*
a III-a (ei, ele) consultă (să) consulte consultau consulta consultaseră
Intrare: consult (adj.)
consult (adj.)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consult consultul consultă consulta
plural consulți consulții consulte consultele
genitiv-dativ singular consult consultului consulte consultei
plural consulți consulților consulte consultelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)