2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

constrúctor, ~oáre smf, a [At: GHICA, S. 454 / Pl: ~i, ~oare / E: fr constructeur, lat constructor] 1-2 (Persoană) care participă la proiectarea sau executarea unei lucrări de construcție.

CONSTRÚCTOR, -OÁRE, constructori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană cu pregătirea tehnică necesară care participă la proiectarea sau la executarea unei lucrări de construcție. – Din fr. constructeur, lat. constructor.

CONSTRÚCTOR, -OÁRE, constructori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană cu pregătirea tehnică necesară care participă la proiectarea sau la executarea unei lucrări de construcție. – Din fr. constructeur, lat. constructor.

CONSTRÚCTOR, -OARE, constructori, -oare, s. m. și f. Persoană care construiește, care participă la o lucrare de construcție. Pilda constructorilor Canalului Volga-Don îndeamnă pe fiecare constructor din țara noastră să-și înzecească eforturile în muncă. SCÎNTEIA, 3952, nr. 2399. Un rol hotărîtor în executarea la timp a lucrărilor, în educarea comunistă a tinerilor constructori îl a re munca politico-culturală desfășurată pe șantier. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2659. ◊ (Referitor la perioada de trecere de la capitalism la socialism și de la socialism la comunism) Tinerii constructori ai comunismului aduc un neprețuit aport cauzei păcii. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 13, 6/2. ◊ (Adjectival) Inginer constructor. ▭ (Fig.) Acțiune pozitivă, constructoare. GHEREA, ST. CR. I 273. – Accentuat și: (adjectival) constructór.

CONSTRÚCTOR, -OÁRE s.m. și f. (adesea adj.) Cel care construiește, participant la o construcție. [Cf. fr. constructeur, lat. constructor].

CONSTRÚCTOR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care construiește. (< fr. constructeur, lat. constructor)

CONSTRÚCTOR ~oáre (~ori, ~oáre) m. și f. Persoană angajată în lucrări de construcție. /<fr. constructeur, lat. constructor

constructor m. cel ce construiește, care cunoaște arta de a construi.

*constructór, -oáre adj. Care construĭește, maĭ ales edificiĭ: castoriĭ îs animale constructoare. S. m. Clăditor (ziditor) de case, acela care (în schimbu uneĭ plățĭ) îngrijește să ți se facă o casă.

muncitór-constrúctor s. m. Muncitor care lucrează la construcții ◊ „Omul nostru – fost țăran patruzeci de ani și muncitor-constructor douăzeci și doi de ani – în câteva luni și-a ridicat o căsuță.” Sc. 15 V 74 p. 1 (din muncitor + constructor)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

constructór1 adj. m., pl. constructóri; f. sg. și pl. constructoáre

constrúctor2 s. m., pl. constrúctori

constructór s. m., pl. constructóri

constructór adj. m., pl. constructóri; f. sg. și pl. constructoáre


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DAVID III (Constructorul), rege georgian (1089-1125) din dinastia Bagratizilor; a lărgit hotarele statului său (între altele, în 1104/1105 a anexat regatul Kakhetia). În timpul lui, Georgia s-a eliberat de sub dominația turcilor selgiucizi. Inițiator a numeroase construcții civile și religioase.

Intrare: constructor (adj.)
constructor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constructor
  • constructorul
  • constructoru‑
  • constructoare
  • constructoarea
plural
  • constructori
  • constructorii
  • constructoare
  • constructoarele
genitiv-dativ singular
  • constructor
  • constructorului
  • constructoare
  • constructoarei
plural
  • constructori
  • constructorilor
  • constructoare
  • constructoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: constructor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constructor
  • constructorul
  • constructoru‑
plural
  • constructori
  • constructorii
genitiv-dativ singular
  • constructor
  • constructorului
plural
  • constructori
  • constructorilor
vocativ singular
  • constructorule
  • constructore
plural
  • constructorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

constructor, -oare constructoare constructor (2)

  • 1. (Persoană cu pregătirea tehnică necesară) care participă la proiectarea sau la executarea unei lucrări de construcție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 5 exemple
    exemple
    • Pilda constructorilor Canalului Volga-Don îndeamnă pe fiecare constructor din țara noastră să-și înzecească eforturile în muncă. SCÎNTEIA, 3952, nr. 2399.
      surse: DLRLC
    • Un rol hotărîtor în executarea la timp a lucrărilor, în educarea comunistă a tinerilor constructori îl a re munca politico-culturală desfășurată pe șantier. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2659.
      surse: DLRLC
    • Tinerii constructori ai comunismului aduc un neprețuit aport cauzei păcii. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 13, 6/2.
      surse: DLRLC
    • Inginer constructor.
      surse: DLRLC
    • figurat Acțiune pozitivă, constructoare. GHEREA, ST. CR. I 273.
      surse: DLRLC

etimologie: