16 definiții pentru conspirație conspirațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conspirație sf [At: GHICA, S. 119 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr conspiration, lat conspiratio, -onis] Acțiune secretă și ilegală îndreptată împotriva conducătorilor statului sau a ordinii publice Si: complot, conjurație, conspirare, uneltire.

CONSPIRÁȚIE, conspirații, s. f. Uneltire îndreptată împotriva (conducătorilor) statului sau a ordinii publice; complot; conjurație. [Var.: (înv.) conspirațiúne s. f.] – Din fr. conspiration, lat. conspiratio, -onis.

CONSPIRÁȚIE, conspirații, s. f. Uneltire secretă și ilegală îndreptată împotriva (conducătorilor) statului sau a ordinii publice; complot; conjurație. [Var.: (înv.) conspirațiúne s. f.] – Din fr. conspiration, lat. conspiratio, -onis.

CONSPIRÁȚIE, conspirații, s. f. Uneltire secretă și ilegală împotriva ordinei publice, împotriva statului sau a conducătorilor lui; complot, conjurație. N-aș vrea să dăm acestei întîlniri... înfățișarea unei conspirații. C. PETRESCU, Î. II 105. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) conspirațiúne (CARAGIALE, O. II 85) s. f.

CONSPIRÁȚIE s.f. Acțiune secretă și ilegală îndreptată contra ordinii publice, împotriva statului etc.: uneltire, conjurație, complot. [Gen. -iei, var. conspirațiune s.f. / cf. fr. conspiration].

CONSPIRÁȚIE s. f. complot. (< fr. comspiration, lat. conspiratio)

CONSPIRÁȚIE ~i f. Proiect, elaborat în secret, prin care un grup de persoane uneltește împotriva statului sau a unei persoane; complot; conjurație. [Art. conspirația; G.-D. conspirației; Sil. -ți-e] /<fr. conspiration, lat. conspiratio, ~onis

CONSPIRAȚIÚNE s. f. v. conspirație.

CONSPIRAȚIÚNE s. f. v. conspirație.

CONSPIRAȚIÚNE s. f. v. conspirație.

CONSPIRAȚIÚNE s.f. v. conspirație.

conspirați(un)e f. 1. complot în contra Statului; 2. cabală particulară; 3. înțelegere, învoeală secretă.

*conspirațiúne f. (lat. conspirátio, -ónis). Unire contra statuluĭ orĭ a unuĭ particular. Conspirațiunea tăceriĭ, învoĭală secretă de a nu maĭ vorbi despre o persoană (de a o ignora), ca și cum ar fi moartă, cu scopu de a-ĭ reduce valoarea. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conspiráție (-ți-e) s. f., art. conspiráția (-ți-a), g.-d. art. conspiráției; pl. conspiráții, art. conspiráțiile (-ți-i-)

conspiráție s. f. (sil. -ți-e), art. conspiráția (sil. -ți-a), g.-d. art. conspiráției; pl. conspiráții, art. conspiráțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSPIRÁȚIE s. v. complot.

CONSPIRAȚIE s. complot, conjurație, intrigă, mașinație, uneltire, (livr.) cabală, (înv. și pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv.) măiestrie, (fig.) lucrătură, urzeală. (~ îndreptată împotriva cuiva.)

Intrare: conspirație
conspirație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conspirație
  • conspirația
plural
  • conspirații
  • conspirațiile
genitiv-dativ singular
  • conspirații
  • conspirației
plural
  • conspirații
  • conspirațiilor
vocativ singular
plural
conspirațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conspirațiune
  • conspirațiunea
plural
  • conspirațiuni
  • conspirațiunile
genitiv-dativ singular
  • conspirațiuni
  • conspirațiunii
plural
  • conspirațiuni
  • conspirațiunilor
vocativ singular
plural