2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consolidare sf [At: (a. 1774) URICARIUL I, 175/ Pl: ~dări / E: consolida] 1 Întărire. 2 Întemeiere. 3 Operație prin care se mărește capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic. 4 (Fin) Convertire a datoriei rambursabile a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda. 5 (Jur) Reunire a unei proprietăți și a uzufructului.

CONSOLIDÁRE, consolidări, s. f. Acțiunea de a (se) consolida și rezultatul ei; întărire, închegare. – V. consolida.

CONSOLIDÁRE, consolidări, s. f. Acțiunea de a (se) consolida și rezultatul ei; întărire, închegare. – V. consolida.

CONSOLIDÁRE s. f. Acțiunea de a (s e) consolida; întărire. (Fig.) Experiența bolșevismului ne învață că principala condiție a construcției socialiste victorioase este consolidarea dictaturii proletariatului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 456. Partidul duce o politică de continuă întărire a statului democrat-popular, de lărgire a legăturilor lui cu masele prin atragerea maselor largi la conducerea statului și treburilor obștești, o politică de consolidare a legalității populare, de apărare neșovăitoare a drepturilor cetățenilor împotriva oricăror abuzuri. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2704.

CONSOLIDÁRE s.f. Acțiunea de a (se) consolida și rezultatul ei; întărire; închegare; consolidație. [< consolida].

consolidá [At: NEGRUZZI, S. I, 345/ Pzi: ~déz / E: fr consolider, lat consolidare] 1-2 vtr A (se) face solid Si: a (se) închega, a (se) întări. 3-4 vtr A (se) face durabil. 5 vt A întemeia. 6 vt A mări prin diferite lucrări, operații etc. capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic. 7 vt (Fin) A converti datoria rambursabilă a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.

CONSOLIDÁ, consolidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a se închega. 2. Tranz. A mări (prin diferite operații, lucrări etc.) capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic. – Din fr. consolider, lat. consolidare.

CONSOLIDÁ, consolidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a se închega. 2. Tranz. A mări (prin diferite operații, lucrări etc.) capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic; a (se) întări. – Din fr. consolider, lat. consolidare.

CONSOLIDÁ, consolidez, vb. I. Tranz. A face solid, tare, durabil; a întări. Era singur în stare a consolida edificiul. NEGRUZZI, S. I 345. ◊ Fig. Avînd puterea politică în mîinile sale, clasa muncitoare consolidează continuu și dezvoltă regimul de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 353. De la Lenin învățăm să consolidăm necontenit statul de democrație populară, să lărgim mir eu legăturile partidului și statului cu masele, să atragem milioanele de oameni ai muncii la conducerea treburilor obștești. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. ◊ Refl. Din numărul de gospodării colective și întovărășiri existente, un număr mare dintre ele s-au consolidat în ultimii ani în așa măsură încît au devenit pentru fiecare țăran muncitor care le vizitează un îndemn puternic să intre în gospodăria colectivă sau întovărășire. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 20. ♦ (Fin.) A consolida datoria publică = a converti datoria publică pe termen scurt în datorie pe termen lung.

CONSOLIDÁ vb. I. tr., refl. A face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări. ◊ A consolida datoria publică = a converti o datorie publică pe termen scurt într-o datorie pe termen lung. [< fr. consolider, cf. it., lat. consolidare].

CONSOLIDÁ vb. I. tr., refl. a face, a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a (se) închega. II. tr. a mări capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic. (< fr. consolider, lat. consolidare)

A SE CONSOLIDÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni solid; a se întări. 2) A deveni stabil, durabil. Economia țării se ~ează. 3) (despre colectivități, organizații etc.) A se uni mai strâns; a se întări; a se cimenta. /<fr. consolider, lat. consolidare

A CONSOLIDÁ ~éz tranz. A face să se consolideze. /<fr. consolider, lat. consolidare

consolidà v. 1. a face solid: a consolida un edificiu; 2. fig. a face durabil: a consolida un guvern; 3. a. asigura un fond pentru plata unei datorii publice: a consolida o rentă, a o întări prin noi garanții.

*consolidațiúne f. (lat. consolidátio, -ónis). Acțiunea de a consolida. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

*consolidéz v. tr. (lat. consólido, -áre). Fac sólid, întăresc: a consolida o casă. Fig. Fac durabil, întăresc: a consolida un guvern. Fin. Asigur un fond p. plata uneĭ datoriĭ publice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consolidáre s. f., g.-d. art. consolidắrii; pl. consolidắri

consolidáre s. f., g.-d. art. consolidării; pl. consolidări

consolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 consolideáză

consolidá vb., ind. prez. 1 sg. consolidéz, 3 sg. și pl. consolideáză

arată toate definițiile

Intrare: consolidare
consolidare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consolidare
  • consolidarea
plural
  • consolidări
  • consolidările
genitiv-dativ singular
  • consolidări
  • consolidării
plural
  • consolidări
  • consolidărilor
vocativ singular
plural
Intrare: consolida
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • consolida
  • consolidare
  • consolidat
  • consolidatu‑
  • consolidând
  • consolidându‑
singular plural
  • consolidea
  • consolidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • consolidez
(să)
  • consolidez
  • consolidam
  • consolidai
  • consolidasem
a II-a (tu)
  • consolidezi
(să)
  • consolidezi
  • consolidai
  • consolidași
  • consolidaseși
a III-a (el, ea)
  • consolidea
(să)
  • consolideze
  • consolida
  • consolidă
  • consolidase
plural I (noi)
  • consolidăm
(să)
  • consolidăm
  • consolidam
  • consolidarăm
  • consolidaserăm
  • consolidasem
a II-a (voi)
  • consolidați
(să)
  • consolidați
  • consolidați
  • consolidarăți
  • consolidaserăți
  • consolidaseți
a III-a (ei, ele)
  • consolidea
(să)
  • consolideze
  • consolidau
  • consolida
  • consolidaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)