consolidare sf [At: (a. 1774) URICARIUL I, 175/ Pl: ~dări / E: consolida] 1 Întărire. 2 Întemeiere. 3 Operație prin care se mărește capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic. 4 (Fin) Convertire a datoriei rambursabile a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda. 5 (Jur) Reunire a unei proprietăți și a uzufructului.

CONSOLIDARE s. f. Acțiunea de a (s e) consolida; întărire. (Fig.) Experiența bolșevismului ne învață că principala condiție a construcției socialiste victorioase este consolidarea dictaturii proletariatului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 456. Partidul duce o politică de continuă întărire a statului democrat-popular, de lărgire a legăturilor lui cu masele prin atragerea maselor largi la conducerea statului și treburilor obștești, o politică de consolidare a legalității populare, de apărare neșovăitoare a drepturilor cetățenilor împotriva oricăror abuzuri. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2704.

CONSOLIDARE s.f. Acțiunea de a (se) consolida și rezultatul ei; întărire; închegare; consolidație. [< consolida].

CONSOLIDA, consolidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a se închega. 2. Tranz. A mări (prin diferite operații, lucrări etc.) capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic. – Din fr. consolider, lat. consolidare.

consolida [At: NEGRUZZI, S. I, 345/ Pzi: ~dez / E: fr consolider, lat consolidare] 1-2 vtr A (se) face solid Si: a (se) închega, a (se) întări. 3-4 vtr A (se) face durabil. 5 vt A întemeia. 6 vt A mări prin diferite lucrări, operații etc. capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic. 7 vt (Fin) A converti datoria rambursabilă a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.

CONSOLIDA, consolidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a se închega. 2. Tranz. A mări (prin diferite operații, lucrări etc.) capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic; a (se) întări. – Din fr. consolider, lat. consolidare.

CONSOLIDA, consolidez, vb. I. Tranz. A face solid, tare, durabil; a întări. Era singur în stare a consolida edificiul. NEGRUZZI, S. I 345. ◊ Fig. Avînd puterea politică în mîinile sale, clasa muncitoare consolidează continuu și dezvoltă regimul de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 353. De la Lenin învățăm să consolidăm necontenit statul de democrație populară, să lărgim mir eu legăturile partidului și statului cu masele, să atragem milioanele de oameni ai muncii la conducerea treburilor obștești. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. ◊ Refl. Din numărul de gospodării colective și întovărășiri existente, un număr mare dintre ele s-au consolidat în ultimii ani în așa măsură încît au devenit pentru fiecare țăran muncitor care le vizitează un îndemn puternic să intre în gospodăria colectivă sau întovărășire. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 20. ♦ (Fin.) A consolida datoria publică = a converti datoria publică pe termen scurt în datorie pe termen lung.

CONSOLIDA vb. I. tr., refl. A face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări. ◊ A consolida datoria publică = a converti o datorie publică pe termen scurt într-o datorie pe termen lung. [< fr. consolider, cf. it., lat. consolidare].

CONSOLIDA vb. I. tr., refl. a face, a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a (se) închega. II. tr. a mări capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic. (< fr. consolider, lat. consolidare)

A SE CONSOLIDA mă ~ez intranz. 1) A deveni solid; a se întări. 2) A deveni stabil, durabil. Economia țării se ~ează. 3) (despre colectivități, organizații etc.) A se uni mai strâns; a se întări; a se cimenta. /<fr. consolider, lat. consolidare

A CONSOLIDA ~ez tranz. A face să se consolideze. /<fr. consolider, lat. consolidare

consolidà v. 1. a face solid: a consolida un edificiu; 2. fig. a face durabil: a consolida un guvern; 3. a. asigura un fond pentru plata unei datorii publice: a consolida o rentă, a o întări prin noi garanții.

*consolidațiúne f. (lat. consolidátio, -ónis). Acțiunea de a consolida. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

*consolidéz v. tr. (lat. consólido, -áre). Fac sólid, întăresc: a consolida o casă. Fig. Fac durabil, întăresc: a consolida un guvern. Fin. Asigur un fond p. plata uneĭ datoriĭ publice.

consolidare s. f., g.-d. art. consolidării; pl. consolidări

consolidare s. f., g.-d. art. consolidării; pl. consolidări

consolidare s. f., g.-d. art. consolidării; pl. consolidări

consolida (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. consolidez, 3 consolidează; conj. prez. 1 sg. să consolidez, 3 să consolideze

consolida (a ~) vb., ind. prez. 3 consolidează

consolida vb., ind. prez. 1 sg. consolidez, 3 sg. și pl. consolidează

consolidez.

CONSOLIDARE s. 1. (CONSTR.) întărire, (livr.) ranforsare, (pop.) înțepenire. (~ fundației unei case.) 2. v. întărire. 3. întărire, stabilizare. (~ situației lor.) 4. întărire, (înv.) statornicire. (~ faimei lui.)

CONSOLIDARE s. 1. (CONSTR.) întărire, (pop.) înțepenire. (~ fundației unei case.) 2. întărire, strîngere, (fig.) cimentare. (~ relațiilor economice.) 3. întărire, stabilizare. (~ situației lor.) 4. întărire, (înv.) statornicire. (~ faimei lui.)

CONSOLIDA vb. 1. (CONSTR.) a (se) întări, (pop.) a (se) înțepeni, (înv. și reg.) a (se) tocmi. (S-a ~ fundația unui imobil.) 2. v. întări. 3. a se întări, a se stabiliza. (Situația lor s-a ~.) 4. a întări, (înv.) a statornici. (Aceasta i-a ~ faima.)

CONSOLIDA vb. 1. (CONSTR.) a (se) întări, (pop.) a (se) înțepeni, (înv. și reg.) a (se) tocmi. (S-a ~ fundația unui imobil.) 2. a (se) întări, a (se) strînge, (fig.) a (se) cimenta. (Au ~ relațiile de prietenie.) 3. a se întări, a se stabiliza. (Situația lor s-a ~.) 4. a întări, (înv.) a statornici. (Aceasta i-a ~ faima.)

Delphinium consolida L., « Nemțișori de cîmp ». Specie care înflorește primăvara-toamna. Flori neregulate (sepale albastre, azurii, pubescente, cu pinten ascuțit) albastre, roze, albe, dispuse terminal pe tulpini și ramificații în raceme alungite pe pedunculi uniflori. Plantă (cca 0,50-1,20 m înălțime) anuală. Tulpină dreaptă, ramificată spre vîrf, ușor pubescentă. Frunze alterne, divizate în segmente liniare. Fruct, capsulă solitară.