2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

consolidáre sf [ At: (a. 1774) URICARIUL I, 175/ Pl: ~dắri / E: consolida] 1 Întărire. 2 Întemeiere. 3 Operație prin care se mărește capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic. 4 (Fin) Convertire a datoriei rambursabile a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda. 5 (Jur) Reunire a unei proprietăți și a uzufructului.

CONSOLIDÁRE, consolidări, s. f. Acțiunea de a (se) consolida și rezultatul ei; întărire, închegare. – V. consolida.

CONSOLIDÁRE, consolidări, s. f. Acțiunea de a (se) consolida și rezultatul ei; întărire, închegare. – V. consolida.

CONSOLIDÁRE s. f. Acțiunea de a (s e) consolida; întărire. (Fig.) Experiența bolșevismului ne învață că principala condiție a construcției socialiste victorioase este consolidarea dictaturii proletariatului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 456. Partidul duce o politică de continuă întărire a statului democrat-popular, de lărgire a legăturilor lui cu masele prin atragerea maselor largi la conducerea statului și treburilor obștești, o politică de consolidare a legalității populare, de apărare neșovăitoare a drepturilor cetățenilor împotriva oricăror abuzuri. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2704.

consolidáre s. f., g.-d. art. consolidắrii; pl. consolidắri

consolidáre s. f., g.-d. art. consolidării; pl. consolidări

CONSOLIDÁRE s. 1. (CONSTR.) întărire, (livr.) ranforsare, (pop.) înțepenire. (~ fundației unei case.) 2. v. întărire. 3. întărire, stabilizare. (~ situației lor.) 4. întărire, (înv.) statornicire. (~ faimei lui.)

CONSOLIDÁRE s.f. Acțiunea de a (se) consolida și rezultatul ei; întărire; închegare; consolidație. [< consolida].

consolidá [At: NEGRUZZI, S. I, 345/ Pzi: ~déz / E: fr consolider, lat consolidare] 1-2 vtr A (se) face solid Și: a (se) închega, a (se) întări. 3-4 vtr A (se) face durabil. 5 vt A întemeia. 6 vt A mări prin diferite lucrări, operații etc. capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic. 7 vt (Fin) A converti datoria rambursabilă a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.

CONSOLIDÁ, consolidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a se închega. 2. Tranz. A mări (prin diferite operații, lucrări etc.) capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic. – Din fr. consolider, lat. consolidare.

CONSOLIDÁ, consolidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a se închega. 2. Tranz. A mări (prin diferite operații, lucrări etc.) capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic; a (se) întări. – Din fr. consolider, lat. consolidare.

CONSOLIDÁ, consolidez, vb. I. Tranz. A face solid, tare, durabil; a întări. Era singur în stare a consolida edificiul. NEGRUZZI, S. I 345. ◊ Fig. Avînd puterea politică în mîinile sale, clasa muncitoare consolidează continuu și dezvoltă regimul de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 353. De la Lenin învățăm să consolidăm necontenit statul de democrație populară, să lărgim mir eu legăturile partidului și statului cu masele, să atragem milioanele de oameni ai muncii la conducerea treburilor obștești. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. ◊ Refl. Din numărul de gospodării colective și întovărășiri existente, un număr mare dintre ele s-au consolidat în ultimii ani în așa măsură încît au devenit pentru fiecare țăran muncitor care le vizitează un îndemn puternic să intre în gospodăria colectivă sau întovărășire. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 20. ♦ (Fin.) A consolida datoria publică = a converti datoria publică pe termen scurt în datorie pe termen lung.

consolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 consolideáză

consolidá vb., ind. prez. 1 sg. consolidéz, 3 sg. și pl. consolideáză

CONSOLIDÁ vb. 1. (CONSTR.) a (se) întări, (pop.) a (se) înțepeni, (înv. și reg.) a (se) tocmi. (S-a ~ fundația unui imobil.) 2. v. întări. 3. a se întări, a se stabiliza. (Situația lor s-a ~.) 4. a întări, (înv.) a statornici. (Aceasta i-a ~ faima.)

CONSOLIDÁ vb. I. tr., refl. A face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări. ◊ A consolida datoria publică = a converti o datorie publică pe termen scurt într-o datorie pe termen lung. [< fr. consolider, cf. it., lat. consolidare].

CONSOLIDÁ vb. I. tr., refl. a face, a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a (se) închega. II. tr. a mări capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic. (< fr. consolider, lat. consolidare)

A SE CONSOLIDÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni solid; a se întări. 2) A deveni stabil, durabil. Economia țării se ~ează. 3) (despre colectivități, organizații etc.) A se uni mai strâns; a se întări; a se cimenta. /<fr. consolider, lat. consolidare

A CONSOLIDÁ ~éz tranz. A face să se consolideze. /<fr. consolider, lat. consolidare

consolidà v. 1. a face solid: a consolida un edificiu; 2. fig. a face durabil: a consolida un guvern; 3. a. asigura un fond pentru plata unei datorii publice: a consolida o rentă, a o întări prin noi garanții.

Intrare: consolida
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) consolida consolidare consolidat consolidând singular plural
consolidea consolidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) consolidez (să) consolidez consolidam consolidai consolidasem
a II-a (tu) consolidezi (să) consolidezi consolidai consolidași consolidaseși
a III-a (el, ea) consolidea (să) consolideze consolida consolidă consolidase
plural I (noi) consolidăm (să) consolidăm consolidam consolidarăm consolidaserăm, consolidasem*
a II-a (voi) consolidați (să) consolidați consolidați consolidarăți consolidaserăți, consolidaseți*
a III-a (ei, ele) consolidea (să) consolideze consolidau consolida consolidaseră
Intrare: consolidare
consolidare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consolidare consolidarea
plural consolidări consolidările
genitiv-dativ singular consolidări consolidării
plural consolidări consolidărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)