CONSOLIDARE s. f. Acțiunea de a (s e) consolida; întărire. (Fig.) Experiența bolșevismului ne învață că principala condiție a construcției socialiste victorioase este consolidarea dictaturii proletariatului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 456. Partidul duce o politică de continuă întărire a statului democrat-popular, de lărgire a legăturilor lui cu masele prin atragerea maselor largi la conducerea statului și treburilor obștești, o politică de consolidare a legalității populare, de apărare neșovăitoare a drepturilor cetățenilor împotriva oricăror abuzuri. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2704.