2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

consoláre sf [At: C. PETRESCU, R. Dr. 39/ Pl: ~lắri / E: consola] 1 Mângâiere Și: consolație (1). 2 Împăcare Și: consolație (1). 3 (Ccr) Cuvinte de alinare. 4 Lucru sau persoană în care cineva își găsește alinare.

CONSOLÁRE, consolări, s. f. Acțiunea de a (se) consola și rezultatul ei; mângâiere, împăcare, alinare (sufletească); consolație. – V. consola.

CONSOLÁRE, consolări, s. f. Acțiunea de a (se) consola și rezultatul ei; mângâiere, împăcare, alinare (sufletească); consolație. – V. consola.

CONSOLÁRE, consolări, s. f. Acțiunea de a (s e) consola și rezultatul ei; mîngîiere, ușurare, alinare.

consoláre s. f., g.-d. art. consolắrii; pl. consolắri

consoláre s. f., g.-d. art. consolării; pl. consolări

CONSOLÁRE s. alinare, îmbărbătare, încurajare, mângâiere, (înv.) consolație, parigorie, (fig.) balsam, refugiu. (Și-a găsit ~ în muncă.)

CONSOLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) consola și rezultatul ei; mângâiere, împăcare, alinare, consolație. [< consola].

consolá [At: GHICA, S. 159 / Pzi: ~lez / E: fr consoler, lat consolare] 1-2 vtr A(-și) alina necazul, suferința, durerea etc. Și: a mângâia. 3 vr A se împăca cu ceva.

consólă sf [At: IORGA, C. I. 17 / Pl: ~le / E: fr console] 1 Mobilă în formă de policioară sau de măsuță, rezemată de perete, pe care se așază vaze, statuete etc. 2 Element arhitectural ornamental de lemn, de piatră etc. folosit la sprijinirea unei cornișe sau a unui balcon. 3 Element de construcție care iese cu unul dintre capete în afara punctului de reazem, având rolul de a suporta o sarcină pe latura orizontală superioară.

CONSOLÁ, consolez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mângâia (sufletește). – Din fr. consoler, lat. consolare.

CONSOLÁ, consolez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mângâia (sufletește). – Din fr. consoler, lat. consolare.

CONSOLÁ, consolez, vb. I. Tranz. A alina, a ușura durerea, necazul, întristarea cuiva; a mîngîia. Cînd erau mai consolați... muri fratele cel mai măre. RETEGANUL, P. IV 63. Ca să-l consoleze, i-a zis că îndată ce se va însănătoși, îl va trimite... să studieze. GHICA, S. 159.

CONSÓLĂ, console, s. f. 1. Mobilă în formă de policioară sau de măsuță, de obicei cu picioarele încovoiate, rezemată de perete și pe care se pun vase, statuete etc. Se întoarse și arătă o consolă și o oglindă, ascunse într-o firidă boltită a peretelui. C. PETRESCU, A. 338. 2. Element arhitectural de lemn, de piatră etc., de obicei ornamentat, care folosește pentru a sprijini o cornișă, un balcon etc.

consolá (a ~) vb., ind. prez. 3 consoleáză

consolá vb., ind. prez. 1 sg. consoléz, 3 sg. și pl. consoleáză

CONSOLÁ vb. a (se) alina, a (se) îmbărbăta, a (se) încuraja, a (se) mângâia, (grecism înv.) a (se) parigorisi. (Încerca să-l ~ pentru pierderea suferită.)

CONSOLÁ vb. I. tr., refl. A(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul etc. [< fr. consoler, cf. it. consolare, lat. consolari].

CONSOLÁ vb. tr., refl. a(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul, întristarea. (< fr. consoler, lat. consolari)

A SE CONSOLÁ mă ~éz intranz. A-și alina o durere sufletească; a se mângâia sufletește. /<fr. se consoler, lat. consolari

Intrare: consola
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) consola consolare consolat consolând singular plural
consolea consolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) consolez (să) consolez consolam consolai consolasem
a II-a (tu) consolezi (să) consolezi consolai consolași consolaseși
a III-a (el, ea) consolea (să) consoleze consola consolă consolase
plural I (noi) consolăm (să) consolăm consolam consolarăm consolaserăm, consolasem*
a II-a (voi) consolați (să) consolați consolați consolarăți consolaserăți, consolaseți*
a III-a (ei, ele) consolea (să) consoleze consolau consola consolaseră
Intrare: consolare
consolare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consolare consolarea
plural consolări consolările
genitiv-dativ singular consolări consolării
plural consolări consolărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)