17 definiții pentru consistent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consistént, ~ă a [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 81/ Pl: ~nți, ~e / E: fr consistant] 1 Care are consistență (2) Si: rezistent, tare, vârtos. 2 (D. hrană) Substanțial. 3 (D. fum) Gros.

CONSISTÉNT, -Ă, consistenți, -te, adj. 1. Vârtos, tare. 2. (Despre hrană) Substanțial, sățios. – Din fr. consistant.

CONSISTÉNT, -Ă, consistenți, -te, adj. 1. Vârtos, tare. 2. (Despre hrană) Substanțial, sățios. – Din fr. consistant.

CONSISTÉNT, -Ă, consistenți, -fe, adj. 1. Care are consistență, soliditate; vîrtos, tare. Pastă. consistentă. 2. (Despre hrană) Substanțial, sățios. Masă consistentă.

consistént, -ă adj. 1 Cu consistență (1); vârtos, tare, dens. ◊ Unsoare consistentă v. unsoare. 2 (despre alimente) Substanțial, hrănitor, sățios. ♦ Fig. (despre sume de bani, câștiguri etc.) Considerabil (de mare). Premiul a fost consistent. 3 (despre fum) Gros. 4 (despre discursuri, texte etc.) Bogat în idei, în semnificații, în rezultate. • pl. -ți, -te./ <fr. consistant, lat. consistens, -entis.

CONSISTÉNT, -Ă adj. 1. Cu consistență; vârtos, tare. 2. (Despre hrană) Substanțial. [Cf. fr. consistant, lat. consistens].

CONSISTÉNT, -Ă adj. 1. cu consistență; vârtos, tare. 2. (despre hrană) substanțial. (< fr. consistant)

CONSISTÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre corpuri) Care este în stare de pastă; cu fluiditate redusă; solid; vârtos. 2) (despre hrană) Care conține multe substanțe nutritive; bogat în substanțe nutritive; substanțial. /<fr. consistant

consistent a. care are consistență: opiniune consistentă.

*consistént, -ă adj. (lat. consístens, -éntis; fr. consistant). Care consistă: proprietate consistentă din (sau în) pădurĭ. Solid, vîrtos: ouăle, ferbînd, se fac consistente.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consistént adj. m., pl. consisténți; f. consisténtă, pl. consisténte

consistént adj. m., pl. consisténți; f. sg. consisténtă, pl. consisténte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSISTÉNT adj. v. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, prețios, remarcabil, serios, substanțial, temeinic, valoros.

CONSISTÉNT adj. 1. dens, solid, tare, vârtos. (O mămăligă ~.) 2. v. hrănitor.

consistent adj. v. DEOSEBIT. IMPORTANT. ÎNSEMNAT. MARE. NOTABIL. PREȚIOS. REMARCABIL. SERIOS. SUBSTANȚIAL. TEMEINIC. VALOROS.

CONSISTENT adj. 1. dens, solid, tare, vîrtos. (O mămăligă ~.) 2. hrănitor, nutritiv, sățios, suculent, (livr.) feculent, (astăzi rar) substanțial, (înv.) mistuitor, nutritor, săturăcios. (Alimente, substanțe ~.)

Consistent ≠ inconsistent, neconsistent

Intrare: consistent
consistent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consistent
  • consistentul
  • consistentu‑
  • consistentă
  • consistenta
plural
  • consistenți
  • consistenții
  • consistente
  • consistentele
genitiv-dativ singular
  • consistent
  • consistentului
  • consistente
  • consistentei
plural
  • consistenți
  • consistenților
  • consistente
  • consistentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

consistent

etimologie: