sățios², ~oasă a [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 79 / P: ~ți-os / V: seț~ / Pl: ~oși, ~oase / E: ns cf sete] (Îrg) Setos (2).

sățios¹, ~oasă a [At: CORESI, EV. 561 / P: ~ți-os / Pl: ~oși, ~oase / E: sațiu + -os] 1 (D. alimente) Care satură repede și bine Si: consistent (2), hrănitor (15), nutritiv, (înv) săturăcios, săturător. 2 (Reg; d. oameni) Care care trebuie săturat (1). 3 (Înv) Îmbelșugat, bogat în produse alimentare. 4 (Îrg; fig) Îngâmfat. 5 (Îrg; fig; pex) Ursuz.

SĂȚIOS, -OASĂ, sățioși, -oase, adj. (Despre alimente) Care satură (bine, repede), care ține de saț. Fructele... sînt dulci și sățioase. VISSARION, B. 109.

SĂȚIOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre alimente) Care ține de saț; care satură. 2) fam. (despre persoane) Care provoacă saț; care plictisește. [Sil. -ți-os] /saț[iu] + suf. ~os

sățios n. care satură. [V. sațiu].

sățiós și sățós, -oásă adj. (d. saț). Care satură ușor: carnea e sățoasă.

sețios, ~oasă a vz sățios²

sățios (desp. -ți-os) adj. m., pl. sățioși; f. sățioasă, pl. sățioase

sățios (-ți-os) adj. m., pl. sățioși; f. sățioasă, pl. sățioase

sățios adj. m. (sil. -ți-os), pl. sățioși; f. sg. sățioasă, pl. sățioase

SĂȚIOS adj. v. abundent, bogat, bun, îmbelșugat, îndestulat, însetat, mare, mănos, setos.

SĂȚIOS adj. v. hrănitor.

SĂȚIOS adj. consistent, hrănitor, nutritiv, suculent, (livr.) feculent, (astăzi rar) substanțial, (înv.) mistuitor, nutritor, săturăcios, săturător. (Alimente, substanțe ~.)

sățios adj. v. ABUNDENT. BOGAT. BUN. ÎMBELȘUGAT. ÎNDESTULAT. ÎNSETAT. MARE. MĂNOS. SETOS.