14 definiții pentru consistență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consisténță a [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~tán~ / Pl: ~țe / E: fr consistance] 1 Stare a unui corp lichid care începe a se îngroșa Si: consolidare (1). 2 Grad de soliditate a unui corp, a unei materii etc. 3 Rezistență opusă de un corp sau de un material la deformare sau sfărâmare Si: soliditate, tărie. 4 (Fig) Tărie de caracter Si: fermitate. 5 (Fig) Statornicie. 6 Raport dintre desimea perfectă a arborelui și cea reală. 7 (Log) Calitate a unui sistem axiomatic de a nu conține o formulă oarecare în același timp cu negația ei.

CONSISTÉNȚĂ, consistențe, s. f. Grad de densitate, de tărie, de soliditate a unui corp, a unei materii etc.; rezistența opusă de un corp sau de un material la deformare sau la sfărâmare. ♦ Tărie, soliditate, fermitate. – Din fr. consistance.

CONSISTÉNȚĂ, consistențe, s. f. Grad de densitate, de tărie, de soliditate a unui corp, a unei materii etc.; rezistența opusă de un corp sau de un material la deformare sau la sfărâmare. ♦ Tărie, soliditate, fermitate. – Din fr. consistance.

CONSISTÉNȚĂ s. f. Grad de densitate, de tărie, de soliditate a unui corp, a unei materii etc.; rezistența opusă de un corp la sfărîmare; tărie, soliditate. Consistență cimentului.

consisténță s.f. 1 Stare a unui corp (lichid) care are un anumit grad de densitate, de tărie, de soliditate. ◊ Fig. Umbră fără consistență. ♦ Rezistență relativă a unui corp la deformare, la sfărâmare. ♦ Fig. Fundament, soliditate, tărie; fermitate. Inițiativă de o certă consistență. 2 (mat.) Coerență (4). 3 (log.) Însușire a unui sistem axiomatic de a nu fi contradictoriu. 4 (silv.) Raport dintre desimea perfectă a arborelui și cea reală. 5 (econ.) Proprietate dezirabilă a estimatorilor econometrici. • pl. -e și (înv.) consistanță s.f./ <fr. consistance, it. consistenza.

CONSISTÉNȚĂ s.f. 1. Stare a unui corp (mai ales a unui lichid) care are un anumit grad de densitate, de soliditate. ♦ Rezistență opusă de un corp la deformare, la sfărâmare; soliditate, tărie. 2. Calitate a unui sistem axiomatic de a nu conține o formulă oarecare în același timp cu negația ei. [Cf. it. consistenza, fr. consistance].

CONSISTÉNȚĂ s. f. 1. stare a unui corp care are un anumit grad de densitate. ◊ rezistență opusă de un corp la deformare, la sfărâmare. ◊ (fig.) soliditate, tărie; fermitate. 2. (mat.) coerență (2). 3. (log.) însușire a unui sistem axiomatic de a nu fi contradictoriu. (< fr. consistance, it. consistenza)

CONSISTÉNȚĂ f. 1) Caracter consistent; soliditate; densitate. 2) fig. Spirit ferm; fermitate. /<fr. consistance

consistență f. 1. starea unui lichid ce capătă un grad oarecare de soliditate; 2. rezistență ce oferă un corp: ceara are puțină consistență; 3. fig. stabilitate, tărie de caracter: e un om fără consistență.

*consisténță f., pl. e (nlat. consistentia, fr. consistance. V. subsistență). Soliditate, rezistență: consistența ceriĭ e mică. Fig. Stabilitate, fixitate: spirit fără consistență.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consisténță s. f., g.-d. art. consisténței; pl. consisténțe

consisténță s. f., g.-d. art. consisténței; pl. consisténțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSISTÉNȚĂ s. 1. soliditate, tărie, (înv.) vârtoșie. (~ unei substanțe.) 2. v. coerență.

CONSISTENȚĂ s. soliditate, tărie, (înv.) vîrtoșie. (~ unei substanțe.)

Intrare: consistență
consistență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consistență
  • consistența
plural
  • consistențe
  • consistențele
genitiv-dativ singular
  • consistențe
  • consistenței
plural
  • consistențe
  • consistențelor
vocativ singular
plural

consistență

  • 1. Grad de densitate, de tărie, de soliditate a unui corp, a unei materii etc.; rezistența opusă de un corp sau de un material la deformare sau la sfărâmare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Consistența cimentului.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Stare a unui corp (mai ales a unui lichid) care are un anumit grad de densitate, de soliditate.
      surse: DN
    • 1.1. Rezistență opusă de un corp la deformare, la sfărâmare.
  • 2. Calitate a unui sistem axiomatic de a nu conține o formulă oarecare în același timp cu negația ei.
    surse: DN
  • surse: MDN '00 sinonime: coerență

etimologie: