14 definiții pentru consistență
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONSISTÉNȚĂ, consistențe, s. f. Grad de densitate, de tărie, de soliditate a unui corp, a unei materii etc.; rezistența opusă de un corp sau de un material la deformare sau la sfărâmare. ♦ Tărie, soliditate, fermitate. – Din fr. consistance.
CONSISTÉNȚĂ, consistențe, s. f. Grad de densitate, de tărie, de soliditate a unui corp, a unei materii etc.; rezistența opusă de un corp sau de un material la deformare sau la sfărâmare. ♦ Tărie, soliditate, fermitate. – Din fr. consistance.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
consisténță a [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~tán~ / Pl: ~țe / E: fr consistance] 1 Stare a unui corp lichid care începe a se îngroșa Si: consolidare (1). 2 Grad de soliditate a unui corp, a unei materii etc. 3 Rezistență opusă de un corp sau de un material la deformare sau sfărâmare Si: soliditate, tărie. 4 (Fig) Tărie de caracter Si: fermitate. 5 (Fig) Statornicie. 6 Raport dintre desimea perfectă a arborelui și cea reală. 7 (Log) Calitate a unui sistem axiomatic de a nu conține o formulă oarecare în același timp cu negația ei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
consisténță s.f. 1 Stare a unui corp (lichid) care are un anumit grad de densitate, de tărie, de soliditate. ◊ Fig. Umbră fără consistență. ♦ Rezistență relativă a unui corp la deformare, la sfărâmare. ♦ Fig. Fundament, soliditate, tărie; fermitate. Inițiativă de o certă consistență. 2 (mat.) Coerență (4). 3 (log.) Însușire a unui sistem axiomatic de a nu fi contradictoriu. 4 (silv.) Raport dintre desimea perfectă a arborelui și cea reală. 5 (econ.) Proprietate dezirabilă a estimatorilor econometrici. • pl. -e și (înv.) consistanță s.f./ <fr. consistance, it. consistenza.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
CONSISTÉNȚĂ s. f. Grad de densitate, de tărie, de soliditate a unui corp, a unei materii etc.; rezistența opusă de un corp la sfărîmare; tărie, soliditate. Consistență cimentului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSISTÉNȚĂ s.f. 1. Stare a unui corp (mai ales a unui lichid) care are un anumit grad de densitate, de soliditate. ♦ Rezistență opusă de un corp la deformare, la sfărâmare; soliditate, tărie. 2. Calitate a unui sistem axiomatic de a nu conține o formulă oarecare în același timp cu negația ei. [Cf. it. consistenza, fr. consistance].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONSISTÉNȚĂ s. f. 1. stare a unui corp care are un anumit grad de densitate. ◊ rezistență opusă de un corp la deformare, la sfărâmare. ◊ (fig.) soliditate, tărie; fermitate. 2. (mat.) coerență (2). 3. (log.) însușire a unui sistem axiomatic de a nu fi contradictoriu. (< fr. consistance, it. consistenza)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONSISTÉNȚĂ f. 1) Caracter consistent; soliditate; densitate. 2) fig. Spirit ferm; fermitate. /<fr. consistance
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
consistență f. 1. starea unui lichid ce capătă un grad oarecare de soliditate; 2. rezistență ce oferă un corp: ceara are puțină consistență; 3. fig. stabilitate, tărie de caracter: e un om fără consistență.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*consisténță f., pl. e (nlat. consistentia, fr. consistance. V. subsistență). Soliditate, rezistență: consistența ceriĭ e mică. Fig. Stabilitate, fixitate: spirit fără consistență.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
consisténță s. f., g.-d. art. consisténței; pl. consisténțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
consisténță s. f., g.-d. art. consisténței; pl. consisténțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
consistență, -țe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CONSISTÉNȚĂ s. 1. soliditate, tărie, (înv.) vârtoșie. (~ unei substanțe.) 2. v. coerență.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONSISTENȚĂ s. soliditate, tărie, (înv.) vîrtoșie. (~ unei substanțe.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
consistență
- 1. Grad de densitate, de tărie, de soliditate a unui corp, a unei materii etc.; rezistența opusă de un corp sau de un material la deformare sau la sfărâmare.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Consistența cimentului.surse: DLRLC
- diferențiere Stare a unui corp (mai ales a unui lichid) care are un anumit grad de densitate, de soliditate.surse: DN
- 1.1. Rezistență opusă de un corp la deformare, la sfărâmare.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: densitate fermitate soliditate tărie vârtoșie
-
- 2. Calitate a unui sistem axiomatic de a nu conține o formulă oarecare în același timp cu negația ei.surse: DN
- surse: MDN '00 sinonime: coerență
etimologie:
- limba franceză consistancesurse: DEX '09 DEX '98 DN