VÂRTOȘIE s. f. Putere, vigoare, forță. – Vârtos + suf. -ie.

vârtoșie sf [At: STAMATI, V. 661¹/36 / Pl: (rar) ~ii / E: vârtos + -ie] 1 Vigoare (1). 2 (Rar) Voință puternică. 3 (Rar) Forță morală. 4 (Înv) Destoinicie (6). 5 (Înv) Vitejie (2). 6 (Înv) Soliditate. 7 (Înv) Duritate (1). 8 (Înv) Trăinicie.

VÂRTOȘIE, vârtoșii, s. f. Putere, vigoare, forță. – Vârtos + suf. -ie.

VÂRTOȘIE ~i f. Capacitate a ființelor vii de a săvârși acțiuni fizice, încordând mușchii; forță fizică; tărie; putere; vigoare. /vârtos + suf. ~ie

vârtoșie f. vigoare: vârtoșie trupească OD.

vîrtoșie s.f. Putere (fizică), vigoare, forță. O vîrtoșie trupească înnăscută, mai luptă cîtăva vreme împotriva destinelor (CĂL.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /vîrtos + -ie.

VÎRTOȘIE s. f. Tărie, putere, vigoare. O singură vanitate l-a susținut cu vîrtoșie în toate ceasurile potrivnice. PETRESCU, Î. II 53. Calul... înota cu vîrtoșie și spinteca cu putere valurile. POPESCU, B. I 92. Ar scălda mintea... în rouă întăritoare a timpilor de antică vîrtoșie trupească. ODOBESCU, S. III 51.

vîrtoșíe f. (d. vîrtos). Calitatea de a fi vîrtos.

vârtoșie s. f., art. vârtoșia, g.-d. vârtoșii, art. vârtoșiei

vârtoșie s. f., art. vârtoșia, g.-d. vârtoșii, art. vârtoșiei

vârtoșie s. f., art. vârtoșia, g.-d. vârtoșii, art. vârtoșiei

VÂRTOȘIE s. v. consistență, dinamism, energie, forță, impetuozitate, putere, robustețe, soliditate, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă.

vîrtoșie s. v. CONSISTENTĂ. DINAMISM. ENERGIE. FORȚĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEȚE. SOLIDITATE. TĂRIE. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ.