2 intrări

6 definiții

consigná vt [At: DA / Pzi: ~néz / E: fr consigner] (Nob) Consemna.

consémn sn [At: C. PETRESCU, C. V. 143 / V: (înv) ~sígn, ~sígniu, ~sígnă / Pl: ~e / E: con1- + semn (după fr consigne] 1 Totalitatea îndatoririlor pe care le are un militar în serviciul de pază sau de securitate. 2 Ordin. 3 Măsură (disciplinară) prin care se interzice militarilor ieșirea din cazarmă.

consígnă sf vz consemn

*2) consémn și -éz, a v. tr. (fr. consigner, d. lat. consignare, după rom. a însemna. V. de-zignez). Depun ca să păstreze: a consemna banĭ, marfă. Citez, însemn (într'o scriere): a consemna un fapt. Opresc în cazarmă, în școală (maĭ ales ca pedeapsă): a consemna o trupă. – Rar consignez.

Intrare: consigna
consigna
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: consignă
consignă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.