consigna vt [At: DA / Pzi: ~nez / E: fr consigner] (Nob) Consemna.

consignà v. V. consemna.

*2) consémn și -éz, a -á v. tr. (fr. consigner, d. lat. consignare, după rom. a însemna. V. de-zignez). Depun ca să păstreze: a consemna banĭ, marfă. Citez, însemn (într’o scriere): a consemna un fapt. Opresc în cazarmă, în școală (maĭ ales ca pedeapsă): a consemna o trupă. – Rar consignez.

*consignéz, V. consemnez.