CONSEMN, consemne, s. n. 1. Îndatorire sau totalitatea îndatoririlor pe care le are un militar în serviciul de pază sau de siguranță. Noi, cînd eram în post, tăceam ore, ce ore? zile întregi. Așa era consemnul. SAHIA, N. 56. ♦ Ordin, dispoziție. Are să mă trimită în linia întîia, cu consemn să fiu ucis pe la spate. CAMILAR, N. I 85. Puținii prieteni care izbuteau să calce consemnul și să pătrundă în biroul de lucru erau uimiți de goliciunea pereților. C. PETRESCU, C. V. 143. 2. Măsură (avînd uneori caracter de pedeapsă) prin care se interzicea militarilor ieșirea din cazarmă pentru un timp anumit.