3 definiții pentru consecuent
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
consecuént, ~ă a vz consecvent
CONSECUÉNT, -Ă adj. v. consecvent.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*consecŭént, -ă adj. (lat. cónsequens, -éntis, următor). Care se potrivește cu cele zise orĭ făcute în ainte: omu onest e consecŭent promisiuniĭ. Următor. S. n., pl. e. Log. A doŭa propozițiune a uneĭ entimene. Mat. Al doilea termin al unuĭ raport. În mod consecŭent. – Fals -cvent orĭ -cinte.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: consecuent
consecuent adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)