2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

confuziune sf vz confuzie

CONFUZIÚNE s. f. v. confuzie.

CONFUZIÚNE s. f. v. confuzie.

CONFUZIÚNE s.f. (Jur.) 1. Mod de stingere a unor obligații prin reunirea în aceeași persoană a calităților de debitor și de creditor. 2. V. confuzie. [Cf. fr. confusion, it. confusione, lat. confusio].

CONFUZIÚNE s. f. (jur.) stingere a unor obligații prin întrunirea de către aceeași persoană a calităților de debitor și creditor. (< fr. confusion, lat. confusio)

confuzi(un)e f. 1. fapta de a confunda un lucru cu altul și rezultatul ei: confuziunea numelor; 2. starea lucrurilor confundate sau amestecate; 3. lipsă de ordine, de claritate; 4. turburare sau dezordine politică; 5. umilire, nedumerire.

*confuziúne f. (lat. confúsio, -ónis. V. fuziune). Acțiunea de a lua un lucru drept altu: confuziune de date. Amestec, dezordine: confuziunea de stil provine din confuziunea de ideĭ. Fig. Încurcătură din cauza rușineĭ: plin de confuziune. – Și -úzie.

confúzie sf [At: CANTEMIR, HR. 308 / P: ~zi-e / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr confusion, lat confusio, -onis] 1 Lipsă de orientare (în diverse probleme) Si: încurcătură. 2 (Îs) ~ mintală Stare patologică ce se caracterizează prin tulburări de percepție, orientare, raționament, memorie etc., însoțite, uneori, de agitație. 3 (Jur; îf confuziune) Stingere a unei obligații prin întrunirea, în aceeași persoană, a calităților de creditor și debitor. 4 Uluire.

CONFÚZIE, confuzii, s. f. 1. Faptul de a confunda; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme). ◊ Confuzie mintală = stare patologică ce se caracterizează prin tulburări de percepție, orientare, raționament, memorie etc. 2. (Jur.; în forma confuziune) Stingere a unei obligații prin întrunirea, în aceeași persoană, a calităților de creditor și debitor. [Var.: confuziúne s. f.] – Din fr. confusion, lat. confusio, -onis.

CONFÚZIE, confuzii, s. f. 1. Faptul de a confunda; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme). ◊ Confuzie mintală = stare patologică ce se caracterizează prin tulburări de percepție, orientare, raționament, memorie etc., însoțite uneori de agitație. 2. (Jur.; în forma confuziune) Stingere a unei obligații prin întrunirea, în aceeași persoană, a calităților de creditor și debitor. [Var.: confuziúne s. f.] – Din fr. confusion, lat. confusio, -onis.

CONFÚZIE, confuzii, s. f. Faptul de a confunda și rezultatul lui; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme). Dintr-o confuzie ni s-a trimis nouă scrisoarea. – Pronunțat: -zi-e.

CONFÚZIE s.f. Încurcătură; lipsă de orientare. ◊ Confuzie mintală = tulburare de conștiință care apare în cazul unor infecții și intoxicații. [Gen. -iei, var. confuziune s.f. [Cf. fr. confusion, it. confusione, lat. confusio].

CONFÚZIE s. f. încurcătură; lipsă de orientare. ♦ ~ mintală = tulburare de conștiință, în cazul unor infecții și intoxicații. (< fr. confusion, lat. confusio)

CONFÚZIE ~i f. 1) Caracter confuz; stare confuză; lipsă de claritate; încurcătură. 2) Eroare rezultată din confundarea lucrurilor sau a ființelor. ◊ ~ mintală stare patologică pasageră sau persistentă constând în pierderea clarității gândirii. [Art. confuzia; G.-D. confuziei; Sil. -zi-e] /<fr. confusion, lat. confusio, ~onis


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

confuziúne (stingere a unei obligații) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. confuziúnii

confuziúne (jur.) s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. confuziúnii

confúzie (încurcătură) (-zi-e) s. f., art. confúzia (-zi-a), g.-d. art. confúziei; pl. confúzii, art. confúziile (-zi-i-)

confúzie s. f. (sil. -zi-e), art. confúzia (sil. -zi-a), g.-d. art. confúziei; pl. confúzii, art. confúziile (sil. -zi-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONFÚZIE s. 1. încurcătură, zăpăceală, (Transilv.) îngăimăceală, (fam.) halima. (S-a produs o ~ de nedescris.) 2. imprecizie, neclaritate, nelămurire, neprecizie, obscuritate, (fig.) nebulozitate. (~ în exprimare.)

CONFUZIE s. 1. încurcătură, zăpăceală, (Transilv.) îngăimăceală. (S-a produs o ~ de nedescris.) 2. imprecizie, neclaritate, nelămurire, neprecizie, obscuritate, (fig.) nebulozitate. (~ în exprimare.)

arată toate definițiile

Intrare: confuziune
confuziune substantiv feminin
  • silabație: -zi-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confuziune
  • confuziunea
plural
  • confuziuni
  • confuziunile
genitiv-dativ singular
  • confuziuni
  • confuziunii
plural
  • confuziuni
  • confuziunilor
vocativ singular
plural
Intrare: confuzie
  • silabație: -zi-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confuzie
  • confuzia
plural
  • confuzii
  • confuziile
genitiv-dativ singular
  • confuzii
  • confuziei
plural
  • confuzii
  • confuziilor
vocativ singular
plural
confuziune substantiv feminin
  • silabație: -zi-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confuziune
  • confuziunea
plural
  • confuziuni
  • confuziunile
genitiv-dativ singular
  • confuziuni
  • confuziunii
plural
  • confuziuni
  • confuziunilor
vocativ singular
plural

confuziune

  • 1. științe juridice Stingere a unei obligații prin întrunirea, în aceeași persoană, a calităților de creditor și debitor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

confuzie confuziune

  • 1. Faptul de a confunda; lipsă de orientare (în diverse probleme).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: încurcătură antonime: precizie un exemplu
    exemple
    • Dintr-o confuzie ni s-a trimis nouă scrisoarea.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Confuzie mintală = stare patologică ce se caracterizează prin tulburări de percepție, orientare, raționament, memorie etc.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: