CONFUZIE ~i f. 1) Caracter confuz; stare confuză; lipsă de claritate; încurcătură. 2) Eroare rezultată din confundarea lucrurilor sau a ființelor. ◊ ~ mintală stare patologică pasageră sau persistentă constând în pierderea clarității gândirii. [Art. confuzia; G.-D. confuziei; Sil. -zi-e] /<fr. confusion, lat. confusio, ~onis