CONFLUENȚĂ, confluențe, s. f. 1. Locul în care se unesc două sau mai multe cursuri de apă. 2. Fig. Loc de întâlnire, contact. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. confluence.

confluent, ~ă sm^[1], a [At: CAMIL PETRESCU, P. V. 23 / P: ~lu-ent / Pl: ~nți, ~e / E: fr confluent, lat confluens, -ntis] 1-2 (Curs de apă) care se unește cu un alt curs de apă, formând un curs mai mare. corectat(ă)

confluență sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 141 / P: ~lu-en~ / Pl: ~țe / E: fr confluence, it confluenza] 1 Locul în care se unesc două sau mai multe cursuri de apă. 2 (Fig) Punct în care se intersectează două curente, idei etc.

CONFLUENȚĂ, confluențe, s. f. Locul de unire a două sau mai multe cursuri de apă. [Pr.: -flu-en] – Din fr. confluence.

CONFLUENT, -Ă, confluenți, -te, adj. (Despre două sau mai multe cursuri de apă) Care se împreună formînd un rîu mai mare. ◊ Fig. Pe cele trei străzi confluente, două-trei sute de oameni erau strînși din toate părțile. CAMIL PETRESCU, P. V. 23.

CONFLUENȚĂ, confluențe, s. f. Locul de întîlnire a două cursuri de apă. Confluența Oltului cu Dunărea. ◊ Fig. Cele dinții pasări sălbatice, călătorind spre sud, se învîrteau sus, într-o confluență a vînturilor. CAMILAR, TEM. 337.

CONFLUENT, -Ă adj. (Despre ape) Care se împreunează, formînd o apă (rîu, fluviu etc.) mai mare. ♦ (Despre vase sanguine) Care se unesc. [Pron. -flu-ent. / < fr. confluent, it. confluente, cf. lat. confluens].

CONFLUENȚĂ s.f. Loc unde se unesc două cursuri de apă. ♦ (Fig.) Loc de întîlnire; contact, întîlnire. [< it. confluenza, cf. lat. confluentia].

CONFLUENT, -Ă adj. 1. (despre ape) care se împreunează, formând o apă (râu, fluviu) mai mare. 2. (despre vase sangvine, organe) care se unesc. 3. (fig.) care tinde spre un țel comun. (< fr. confluent, lat. confluens)

CONFLUENȚĂ s. f. 1. loc unde se unesc două cursuri de apă sau limbile a doi ghețari. 2. (fig.) punct de întâlnire, contact. (<fr. confluence, lat. confluentia)

CONFLUENT ~tă (~ți, ~te) (despre ape curgătoare) Care ține de confluență; propriu confluenței. ◊ Străzi ~te străzi mici care unindu-se formează o stradă mare. [Sil. -flu-ent] /<fr. confluent, lat. confluens, ~ntis

CONFLUENȚĂ ~e f. Loc de unire a două ape curgătoare. ~a râurilor. [G.-D. confluenței; Sil. -flu-en-] /<fr. confluence

confluență f. locul unde se împreună două cursuri de apă.

*confluént, -ă adj. (lat. cónfluens, -éntis. V. a- și in-fluent, fluid, flux). Care curge împreună cu altu: rîŭ confluent.

*confluénță f., pl. e (lat. con-fluentia). Locu unde se împreună două rîurĭ.

confluent¹ (desp. -flu-ent) adj. m., pl. confluenți; f. confluentă, pl. confluente

confluență (desp. -flu-en-) s. f., g.-d. art. confluenței; pl. confluențe

confluent¹ (-flu-ent) adj. m., pl. confluenți; f. confluentă, pl. confluente

confluență (flu-en-) s. f., g.-d. art. confluenței; pl. confluențe

confluent adj. m., s. m. (sil. -flu-ent), pl. confluenți; f. sg. confluentă, pl. confluente

confluență s. f. → fluență

confluent

CONFLUENȚĂ s. (GEOGR.) (rar) răscruce. (La ~ Oltului cu Dunărea.)

CONFLUENȚĂ s. (GEOGR.) (rar) răscruce. (La ~ Oltului cu Dunărea.)