10 definiții pentru confluent (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONFLUÉNT, -Ă, confluenți, -te, adj., s. m. (Curs de apă) care se unește cu un alt curs de apă, formând un râu mai mare. [Pr.: -flu-ent] – Din fr. confluent, lat. confluens, -ntis.

CONFLUÉNT, -Ă, confluenți, -te, adj., s. m. (Curs de apă) care se unește cu un alt curs de apă, formând un râu mai mare. [Pr.: -flu-ent] – Din fr. confluent, lat. confluens, -ntis.

confluént, ~ă sm[1], a [At: CAMIL PETRESCU, P. V. 23 / P: ~lu-ent / Pl: ~nți, ~e / E: fr confluent, lat confluens, -ntis] 1-2 (Curs de apă) care se unește cu un alt curs de apă, formând un curs mai mare. corectată

  1. În original, probabil incorect: smf. Niciun alt dicționar nu consemnează sensul de substantiv feminin. — cata

CONFLUÉNT, -Ă, confluenți, -te, adj. (Despre două sau mai multe cursuri de apă) Care se împreună formînd un rîu mai mare. ◊ Fig. Pe cele trei străzi confluente, două-trei sute de oameni erau strînși din toate părțile. CAMIL PETRESCU, P. V. 23.

CONFLUÉNT, -Ă adj. (Despre ape) Care se împreunează, formând o apă (râu, fluviu etc.) mai mare. ♦ (Despre vase sanguine) Care se unesc. [Pron. -flu-ent. / < fr. confluent, it. confluente, cf. lat. confluens].

CONFLUÉNT, -Ă adj. 1. (despre ape) care se împreunează, formând o apă (râu, fluviu) mai mare. 2. (despre vase sangvine, organe) care se unesc. 3. (fig.) care tinde spre un țel comun. (< fr. confluent, lat. confluens)

CONFLUÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre ape curgătoare) Care ține de confluență; propriu confluenței. ◊ Străzi ~te străzi mici care unindu-se formează o stradă mare. [Sil. -flu-ent] /<fr. confluent, lat. confluens, ~ntis

*confluént, -ă adj. (lat. cónfluens, -éntis. V. a- și in-fluent, fluid, flux). Care curge împreună cu altu: rîŭ confluent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

confluént1 (-flu-ent) adj. m., pl. confluénți; f. confluéntă, pl. confluénte

confluént adj. m., s. m. (sil. -flu-ent), pl. confluénți; f. sg. confluéntă, pl. confluénte

Intrare: confluent (adj.)
confluent1 (adj.) adjectiv
  • silabație: con-flu-ent
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confluent
  • confluentul
  • confluentu‑
  • confluentă
  • confluenta
plural
  • confluenți
  • confluenții
  • confluente
  • confluentele
genitiv-dativ singular
  • confluent
  • confluentului
  • confluente
  • confluentei
plural
  • confluenți
  • confluenților
  • confluente
  • confluentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

confluent

  • 1. (Curs de apă) care se unește cu un alt curs de apă, formând un râu mai mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Străzi confluente = străzi mici care unindu-se formează o stradă mare.
      surse: NODEX un exemplu
      exemple
      • Pe cele trei străzi confluente, două-trei sute de oameni erau strînși din toate părțile. CAMIL PETRESCU, P. V. 23.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat Care tinde spre un țel comun.
    surse: MDN '00

etimologie: