2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONFISCARE, confiscări, s. f. Trecere gratuită (ca măsură de siguranță sau ca sancțiune) în patrimoniul statului, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a unui bun sau a tuturor bunurilor aparținând unei persoane (fizice sau juridice). – V. confisca.
confiscare sf [At: DA / Pl: ~cări / E: confisca] Trecere gratuită (ca măsură de siguranță sau ca sancțiune) în patrimoniul statului, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a unui bun sau a tuturor bunurilor aparținând unei persoane Si: confiscat1, (înv) confiscație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONFISCARE, confiscări, s. f. Acțiunea de a confisca și rezultatul ei. ♦ Trecere gratuită (ca măsură de siguranță sau ca sancțiune) în patrimoniul statului, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a unui bun sau a tuturor bunurilor aparținând unei persoane. – V. confisca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
CONFISCARE, confiscări, s. f. Acțiunea de a confisca; luare a bunurilor cuiva, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărîri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. Bunuri supuse confiscării. ♦ Luare cu forța, pe cale revoluționară, a bunurilor din mîna exploatatorilor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONFISCARE s.f. Acțiunea de a confisca și rezultatul ei. ◊ Confiscarea averii = sancțiune aplicată în cazul unor infracțiuni grave împotriva avutului obștesc sau securității statului, constînd în trecerea în patrimoniul statului a bunurilor condamnatului. [< confisca].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONFISCA, confisc, vb. I. Tranz. A lua de la cineva un bun, fără despăgubire și a-l trece în patrimoniul statului, pe temeiul unei hotărâri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. – Din fr. confisquer, lat. confiscare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
confisca vt [At: NEGRUZZI, S. III, 288 / Pzi: confisc / E: fr confisquer, lat confiscare] A lua de la cineva un bun, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărâri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONFISCA, confisc, vb. I. Tranz. A lua de la cineva un bun, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărâri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. – Din fr. confisquer, lat. confiscare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
CONFISCA, confisc, vb. I. Tranz. A lua bunul cuiva, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărîri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. ♦ A lua cu forța, pe cale revoluționară, bunurile din mîna exploatatorilor. [Muncitorii și țăranii chinezi] confiscau pămînturile moșierilor care au exploatat sîngeros, timp de secole, țărănimea muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 4/3.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONFISCA vb. I. tr. A lua cuiva un bun fără a-l despăgubi, în baza unei hotărîri judecătorești sau a dispoziției unei autorități. [P.i. confisc. / < lat. confiscare, cf. fr. confisquer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONFISCA vb. tr. a lua cuiva un bun fără vreo despăgubire, ca sancțiune administrativă sau penală. ◊ a trece un bun inamic în patrimoniul statului care l-a sechestrat. (< fr. confisquer, lat. confiscare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CONFISCA confisc tranz. (bunuri materiale) A lua cu forța și fără despăgubire în baza deciziei unui organ oficial. /<fr. confisquer, lat. confiscare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
confiscà v. 1. a adjudeca fiscului din cauza de crimă- sau de contravențiune; 2. a lua școlarului un lucru oprit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*confísc, a -á v. tr. (lat. con-fiscare, a confisca, d. fiscus, fisc). Adjudic în folosu fisculuĭ cînd cineva comite o crimă saŭ o contravențiune. Ĭaŭ de la un școlar o carte orĭ un obĭect interzis.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*confiscațiúne f. (lat. confiscátio, -ónis). Acțiunea de a confisca. – Și -áție, dar ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
confiscare s. f., g.-d. art. confiscării; pl. confiscări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
confiscare s. f., g.-d. art. confiscării; pl. confiscări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
confiscare s. f., g.-d. art. confiscării; pl. confiscări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
confisca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. confisc, 2 sg. confiști, 3 confiscă; conj. prez. 1 sg. să confisc, 3 să confiște
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
confisca (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. confiști, 3 confiscă; conj. prez. 3 să confiște
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
confisca vb., ind. prez. 1 sg. confisc, 2 sg. confiști, 3 sg. și pl. confiscă; conj. prez. 3 sg. și pl. confiște
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
confisc, -fiști 2.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONFISCARE s. (JUR.) luare, sechestrare. (~ averii cuiva.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONFISCARE s. (JUR.) luare, sechestrare. (~ averii cuiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONFISCA vb. (JUR.) a lua, a sechestra, (reg.) a zeberi. (I-a ~ averea.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONFISCA vb. (JUR.) a lua, a sechestra, (reg.) a zeberi. (I-a ~ averea.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT16) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
confiscare, confiscărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a confisca și rezultatul ei. DEX '98 DLRLC DNsinonime: luare sechestrare
- 1.1. Trecere gratuită (ca măsură de siguranță sau ca sancțiune) în patrimoniul statului, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a unui bun sau a tuturor bunurilor aparținând unei persoane (fizice sau juridice). DEX '09 DLRLC
- Bunuri supuse confiscării. DLRLC
- 1.1.1. Confiscarea averii = sancțiune aplicată în cazul unor infracțiuni grave împotriva avutului obștesc sau securității statului, constând în trecerea în patrimoniul statului a bunurilor condamnatului. DN
-
- 1.2. Luare cu forța, pe cale revoluționară, a bunurilor din mâna exploatatorilor. DLRLC
-
etimologie:
- confisca DEX '09 DEX '98 DN
confisca, confiscverb
- 1. A lua de la cineva un bun, fără despăgubire și a-l trece în patrimoniul statului, pe temeiul unei hotărâri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. DEX '09 DLRLC DN
- 1.1. A lua cu forța, pe cale revoluționară, bunurile din mâna exploatatorilor. DLRLC
- [Muncitorii și țăranii chinezi] confiscau pămînturile moșierilor care au exploatat sîngeros, timp de secole, țărănimea muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 4/3. DLRLC
-
- 1.2. A trece un bun inamic în patrimoniul statului care l-a sechestrat. MDN '00
-
etimologie:
- confisquer DEX '09 DEX '98 DN
- confiscare DEX '09 DEX '98 DN