2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONFISCÁRE, confiscări, s. f. Trecere gratuită (ca măsură de siguranță sau ca sancțiune) în patrimoniul statului, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a unui bun sau a tuturor bunurilor aparținând unei persoane (fizice sau juridice). – V. confisca.

confiscare sf [At: DA / Pl: ~cări / E: confisca] Trecere gratuită (ca măsură de siguranță sau ca sancțiune) în patrimoniul statului, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a unui bun sau a tuturor bunurilor aparținând unei persoane Si: confiscat1, (înv) confiscație.

CONFISCÁRE, confiscări, s. f. Acțiunea de a confisca și rezultatul ei. ♦ Trecere gratuită (ca măsură de siguranță sau ca sancțiune) în patrimoniul statului, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a unui bun sau a tuturor bunurilor aparținând unei persoane. – V. confisca.

CONFISCÁRE, confiscări, s. f. Acțiunea de a confisca; luare a bunurilor cuiva, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărîri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. Bunuri supuse confiscării. ♦ Luare cu forța, pe cale revoluționară, a bunurilor din mîna exploatatorilor.

CONFISCÁRE s.f. Acțiunea de a confisca și rezultatul ei. ◊ Confiscarea averii = sancțiune aplicată în cazul unor infracțiuni grave împotriva avutului obștesc sau securității statului, constând în trecerea în patrimoniul statului a bunurilor condamnatului. [< confisca].

CONFISCÁ, confísc, vb. I. Tranz. A lua de la cineva un bun, fără despăgubire și a-l trece în patrimoniul statului, pe temeiul unei hotărâri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. – Din fr. confisquer, lat. confiscare.

confisca vt [At: NEGRUZZI, S. III, 288 / Pzi: confísc / E: fr confisquer, lat confiscare] A lua de la cineva un bun, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărâri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități.

CONFISCÁ, confisc, vb. I. Tranz. A lua de la cineva un bun, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărâri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. – Din fr. confisquer, lat. confiscare.

CONFISCÁ, confísc, vb. I. Tranz. A lua bunul cuiva, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărîri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. ♦ A lua cu forța, pe cale revoluționară, bunurile din mîna exploatatorilor. [Muncitorii și țăranii chinezi] confiscau pămînturile moșierilor care au exploatat sîngeros, timp de secole, țărănimea muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 4/3.

CONFISCÁ vb. I. tr. A lua cuiva un bun fără a-l despăgubi, în baza unei hotărâri judecătorești sau a dispoziției unei autorități. [P.i. confísc. / < lat. confiscare, cf. fr. confisquer].

CONFISCÁ vb. tr. a lua cuiva un bun fără vreo despăgubire, ca sancțiune administrativă sau penală. ◊ a trece un bun inamic în patrimoniul statului care l-a sechestrat. (< fr. confisquer, lat. confiscare)

A CONFISCÁ confísc tranz. (bunuri materiale) A lua cu forța și fără despăgubire în baza deciziei unui organ oficial. /<fr. confisquer, lat. confiscare

confiscà v. 1. a adjudeca fiscului din cauza de crimă- sau de contravențiune; 2. a lua școlarului un lucru oprit.

*confísc, a v. tr. (lat. con-fiscare, a confisca, d. fiscus, fisc). Adjudic în folosu fisculuĭ cînd cineva comite o crimă saŭ o contravențiune. Ĭaŭ de la un școlar o carte orĭ un obĭect interzis.

*confiscațiúne f. (lat. confiscátio, -ónis). Acțiunea de a confisca. – Și -áție, dar ob. -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

confiscare s. f., g.-d. art. confiscării; pl. confiscări

confiscáre s. f., g.-d. art. confiscării; pl. confiscări

confisca (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. confiști, 3 confiscă; conj. prez. 3 să confiște

confiscá vb., ind. prez. 1 sg. confísc, 2 sg. confíști, 3 sg. și pl. confíscă; conj. prez. 3 sg. și pl. confíște

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONFISCÁRE s. (JUR.) luare, sechestrare. (~ averii cuiva.)

CONFISCARE s. (JUR.) luare, sechestrare. (~ averii cuiva.)

CONFISCÁ vb. (JUR.) a lua, a sechestra, (reg.) a zeberi. (I-a ~ averea.)

CONFISCA vb. (JUR.) a lua, a sechestra, (reg.) a zeberi. (I-a ~ averea.)

Intrare: confiscare
confiscare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confiscare
  • confiscarea
plural
  • confiscări
  • confiscările
genitiv-dativ singular
  • confiscări
  • confiscării
plural
  • confiscări
  • confiscărilor
vocativ singular
plural
Intrare: confisca
verb (VT16)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • confisca
  • confiscare
  • confiscat
  • confiscatu‑
  • confiscând
  • confiscându‑
singular plural
  • confiscă
  • confiscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • confisc
(să)
  • confisc
  • confiscam
  • confiscai
  • confiscasem
a II-a (tu)
  • confiști
(să)
  • confiști
  • confiscai
  • confiscași
  • confiscaseși
a III-a (el, ea)
  • confiscă
(să)
  • confiște
  • confisca
  • confiscă
  • confiscase
plural I (noi)
  • confiscăm
(să)
  • confiscăm
  • confiscam
  • confiscarăm
  • confiscaserăm
  • confiscasem
a II-a (voi)
  • confiscați
(să)
  • confiscați
  • confiscați
  • confiscarăți
  • confiscaserăți
  • confiscaseți
a III-a (ei, ele)
  • confiscă
(să)
  • confiște
  • confiscau
  • confisca
  • confiscaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

confiscare, confiscărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a confisca și rezultatul ei. DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Trecere gratuită (ca măsură de siguranță sau ca sancțiune) în patrimoniul statului, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a unui bun sau a tuturor bunurilor aparținând unei persoane (fizice sau juridice). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Bunuri supuse confiscării. DLRLC
      • 1.1.1. Confiscarea averii = sancțiune aplicată în cazul unor infracțiuni grave împotriva avutului obștesc sau securității statului, constând în trecerea în patrimoniul statului a bunurilor condamnatului. DN
    • 1.2. Luare cu forța, pe cale revoluționară, a bunurilor din mâna exploatatorilor. DLRLC
etimologie:
  • vezi confisca DEX '09 DEX '98 DN

confisca, confiscverb

  • 1. A lua de la cineva un bun, fără despăgubire și a-l trece în patrimoniul statului, pe temeiul unei hotărâri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. A lua cu forța, pe cale revoluționară, bunurile din mâna exploatatorilor. DLRLC
      • format_quote [Muncitorii și țăranii chinezi] confiscau pămînturile moșierilor care au exploatat sîngeros, timp de secole, țărănimea muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 4/3. DLRLC
    • 1.2. A trece un bun inamic în patrimoniul statului care l-a sechestrat. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.