11 definiții pentru confiscare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONFISCÁRE, confiscări, s. f. Trecere gratuită (ca măsură de siguranță sau ca sancțiune) în patrimoniul statului, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a unui bun sau a tuturor bunurilor aparținând unei persoane (fizice sau juridice). – V. confisca.

confiscare sf [At: DA / Pl: ~cări / E: confisca] Trecere gratuită (ca măsură de siguranță sau ca sancțiune) în patrimoniul statului, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a unui bun sau a tuturor bunurilor aparținând unei persoane Si: confiscat1, (înv) confiscație.

CONFISCÁRE, confiscări, s. f. Acțiunea de a confisca și rezultatul ei. ♦ Trecere gratuită (ca măsură de siguranță sau ca sancțiune) în patrimoniul statului, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a unui bun sau a tuturor bunurilor aparținând unei persoane. – V. confisca.

CONFISCÁRE, confiscări, s. f. Acțiunea de a confisca; luare a bunurilor cuiva, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărîri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. Bunuri supuse confiscării. ♦ Luare cu forța, pe cale revoluționară, a bunurilor din mîna exploatatorilor.

CONFISCÁRE s.f. Acțiunea de a confisca și rezultatul ei. ◊ Confiscarea averii = sancțiune aplicată în cazul unor infracțiuni grave împotriva avutului obștesc sau securității statului, constând în trecerea în patrimoniul statului a bunurilor condamnatului. [< confisca].

*confiscațiúne f. (lat. confiscátio, -ónis). Acțiunea de a confisca. – Și -áție, dar ob. -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

confiscare s. f., g.-d. art. confiscării; pl. confiscări

confiscare s. f., g.-d. art. confiscării; pl. confiscări

confiscáre s. f., g.-d. art. confiscării; pl. confiscări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONFISCÁRE s. (JUR.) luare, sechestrare. (~ averii cuiva.)

CONFISCARE s. (JUR.) luare, sechestrare. (~ averii cuiva.)

Intrare: confiscare
confiscare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confiscare
  • confiscarea
plural
  • confiscări
  • confiscările
genitiv-dativ singular
  • confiscări
  • confiscării
plural
  • confiscări
  • confiscărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

confiscare, confiscărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a confisca și rezultatul ei. DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Trecere gratuită (ca măsură de siguranță sau ca sancțiune) în patrimoniul statului, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a unui bun sau a tuturor bunurilor aparținând unei persoane (fizice sau juridice). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Bunuri supuse confiscării. DLRLC
      • 1.1.1. Confiscarea averii = sancțiune aplicată în cazul unor infracțiuni grave împotriva avutului obștesc sau securității statului, constând în trecerea în patrimoniul statului a bunurilor condamnatului. DN
    • 1.2. Luare cu forța, pe cale revoluționară, a bunurilor din mâna exploatatorilor. DLRLC
etimologie:
  • vezi confisca DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.