11 definiții pentru confiscare

din care

Explicative DEX

CONFISCARE, confiscări, s. f. Trecere gratuită (ca măsură de siguranță sau ca sancțiune) în patrimoniul statului, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a unui bun sau a tuturor bunurilor aparținând unei persoane (fizice sau juridice). – V. confisca.

confiscare sf [At: DA / Pl: ~cări / E: confisca] Trecere gratuită (ca măsură de siguranță sau ca sancțiune) în patrimoniul statului, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a unui bun sau a tuturor bunurilor aparținând unei persoane Si: confiscat1, (înv) confiscație.

CONFISCARE, confiscări, s. f. Acțiunea de a confisca și rezultatul ei. ♦ Trecere gratuită (ca măsură de siguranță sau ca sancțiune) în patrimoniul statului, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a unui bun sau a tuturor bunurilor aparținând unei persoane. – V. confisca.

CONFISCARE, confiscări, s. f. Acțiunea de a confisca; luare a bunurilor cuiva, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărîri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. Bunuri supuse confiscării. ♦ Luare cu forța, pe cale revoluționară, a bunurilor din mîna exploatatorilor.

CONFISCARE s.f. Acțiunea de a confisca și rezultatul ei. ◊ Confiscarea averii = sancțiune aplicată în cazul unor infracțiuni grave împotriva avutului obștesc sau securității statului, constînd în trecerea în patrimoniul statului a bunurilor condamnatului. [< confisca].

*confiscațiúne f. (lat. confiscátio, -ónis). Acțiunea de a confisca. – Și -áție, dar ob. -áre.

Ortografice DOOM

confiscare s. f., g.-d. art. confiscării; pl. confiscări

confiscare s. f., g.-d. art. confiscării; pl. confiscări

confiscare s. f., g.-d. art. confiscării; pl. confiscări

Sinonime

CONFISCARE s. (JUR.) luare, sechestrare. (~ averii cuiva.)

CONFISCARE s. (JUR.) luare, sechestrare. (~ averii cuiva.)

Intrare: confiscare
confiscare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confiscare
  • confiscarea
plural
  • confiscări
  • confiscările
genitiv-dativ singular
  • confiscări
  • confiscării
plural
  • confiscări
  • confiscărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

confiscare, confiscărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a confisca și rezultatul ei. DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Trecere gratuită (ca măsură de siguranță sau ca sancțiune) în patrimoniul statului, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a unui bun sau a tuturor bunurilor aparținând unei persoane (fizice sau juridice). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Bunuri supuse confiscării. DLRLC
      • 1.1.1. Confiscarea averii = sancțiune aplicată în cazul unor infracțiuni grave împotriva avutului obștesc sau securității statului, constând în trecerea în patrimoniul statului a bunurilor condamnatului. DN
    • 1.2. Luare cu forța, pe cale revoluționară, a bunurilor din mâna exploatatorilor. DLRLC
etimologie:
  • vezi confisca DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.