sechestrare sf [At: POLIZU / V: (îrg) secfe~, (înv) secue~, secve~ / S și: sequestrare / Pl: ~rări / E: sechestra] 1 Punere în indisponibilitate în vederea executării silite sau a confiscării Si: (rar) sechestrație (1), (înv) secfestruire, (îvr) secfestrariseală, secfestrarisire. 2 Reținere cu forța a unei persoane Si: (rar) sechestrație (2). 3 (Spc) Arestare (1).

SECHESTRARE, sechestrări, s. f. Acțiunea de a sechestra și rezultatul ei. – Variantă: secfestrare (HOGAȘ, DR. II 196) s. f.

SECHESTRARE s.f. Acțiunea de a sechestra și rezultatul ei; punere de sechestru. [< sechestra].

sechestrare f. 1. acțiunea de a sechestra; 2. starea celui sechestrat.

secfestrare sf vz sechestrare

secuestrare sf vz sechestrare

secvestrare sf vz sechestrare

*sechestrațiúne f. (lat. sequestrátio, -ónis). Acțiunea de a sechestra. – Și -áție, dar ob. -áre.

sechestrare s. f., g.-d. art. sechestrării; pl. sechestrări

sechestrare s. f., g.-d. art. sechestrării; pl. sechestrări

sechestrare s. f., g.-d. art. sechestrării; pl. sechestrări

SECHESTRARE s. (JUR.) 1. (ieșit din uz) sechestrație, (pop.) zălogire. (~ unui bun, până la rezolvarea litigiului.) 2. v. confiscare.

SECHESTRARE s. (JUR.) 1. (ieșit din uz) sechestrație, (pop.) zălogire. (~ unui bun pînă la rezolvarea litigiului.) 2. confiscare, luare. (~ averii cuiva.)