13 definiții pentru confesa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

confesa vtr [At: ALECSANDRI, T. 95 / Pzi: ~sez / E: fr confesser] 1-2 A (se) destăinui. 3-4 A (se) spovedi.

CONFESÁ, confesez, vb. I. Refl. A se destăinui, a se spovedi. – Din fr. confesser.

CONFESÁ, confesez, vb. I. Refl. A se destăinui, a se spovedi. – Din fr. confesser.

CONFESÁ, confesez, vb. I. Refl. (Franțuzism rar) A mărturisi ceva intim, a se destăinui. Oricînd, naiv și confidențial, el se confesează. GHEREA, ST. CR. II 158.

CONFESÁ vb. I. refl. (Rar) A mărturisi cuiva ceva intim, a se destăinui, a se spovedi. [< fr. confesser].

CONFESÁ vb. refl. a se destăinui, a se spovedi. (< fr. confesser)

A SE CONFESÁ mă ~éz intranz. A încredința o confesiune; a face confidențe; a se destăinui; a se spovedi. /<fr. confesser

confesà v. a mărturisi, în special a-și mărturisi păcatele, a se spovedi.

*confeséz v. tr. (fr. confesser, d. lat. con-fitéri, con-fessum, a mărturisi. V. profesez). Rar. Mărturisesc, declar, mă spovedesc: îmĭ confesez păcatele. Declar public credința mea, afirm ceĭa ce cred. V. refl. Mă mărturisesc, mă spovedesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!confesá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se confeseáză

confesá vb., ind. prez. 1 sg. confeséz, 3 sg. și pl. confeseáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONFESÁ vb. v. destăinui.

CONFESA vb. a se destăinui, a se mărturisi, a se spovedi, (livr.) a se confia, (înv. și pop.) a se dezveli. (S-a ~ cuiva.)

Intrare: confesa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • confesa
  • confesare
  • confesat
  • confesatu‑
  • confesând
  • confesându‑
singular plural
  • confesea
  • confesați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • confesez
(să)
  • confesez
  • confesam
  • confesai
  • confesasem
a II-a (tu)
  • confesezi
(să)
  • confesezi
  • confesai
  • confesași
  • confesaseși
a III-a (el, ea)
  • confesea
(să)
  • confeseze
  • confesa
  • confesă
  • confesase
plural I (noi)
  • confesăm
(să)
  • confesăm
  • confesam
  • confesarăm
  • confesaserăm
  • confesasem
a II-a (voi)
  • confesați
(să)
  • confesați
  • confesați
  • confesarăți
  • confesaserăți
  • confesaseți
a III-a (ei, ele)
  • confesea
(să)
  • confeseze
  • confesau
  • confesa
  • confesaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

confesa

etimologie: