2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

conferíre sf [At: DA / V: ~ráre / Pl: ~ri / E: conferi] Acordare.

CONFERÍRE, conferiri, s. f. Faptul de a conferi (1). – V. conferi.

CONFERÍRE, conferiri, s. f. Faptul de a conferi (1). – V. conferi.

CONFERÍRE, conferiri, s. f. Faptul de a c o n f e r i (1); acordare, atribuire. Conferirea «Ordinului Muncii» și a «Medaliei Muncii» unor proiectanți care s-au evidențiat cu ocazia executării proiectelor lucrărilor pentru cel de al IV-lea Festival mondial al tineretului și studenților pentru pace și prietenie. B. O. 1953, 1.

conferíre s. f., g.-d. art. conferírii; pl. conferíri

conferíre s. f., g.-d. art. conferírii; pl. conferíri

CONFERÍRE s. acordare, atribuire, decernare. (~ unei distincții.)

CONFERÍRE s.f. Faptul de a conferi (1). [< conferi].

conferí vt [At: (a. 1872) URICARIUL X, 366 / V: ~rá / E: fr conférer] 1A acorda un titlu, un grad, o decorație etc. 2 A discuta cu cineva o chestiune importantă.

CONFERÍ, confér, vb. IV. 1. Tranz. A acorda un titlu, un grad, o decorație etc. 2. Intranz. A discuta cu cineva o chestiune importantă; a se întreține cu cineva. – Din fr. conférer, it. conferire.

CONFERÍ, confér, vb. IV. 1. Tranz. A acorda un titlu, un grad, o decorație etc. 2. Intranz. A discuta cu cineva o chestiune importantă; a se întreține cu cineva. – Din fr. conférer, it. conferire.

CONFERÍ, confér, vb. IV. 1. Tranz. A acorda, a da, a atribui (un titlu, un grad, o distincție, o calitate). [Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne’j conferă decorațiile, medaliile și titlurile onorifice ale Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 22. (Glumeț) Ce s-a întîmplat, prințule? nu cumva vinul îți conferă o severitate hursuză ? SADOVEANU, Z. C. 62. ◊ Refl. pas. Se conferă «Ordinul Muncii» și «Medalia Muncii» următorilor muncitori, tehnicieni și ingineri, pentru muncă excepțională și succesele obținute în producția de tractoare... O. 1953, 1. 2. Intranz. A discuta împreună cu cineva o chestiune, a se întreține. Membrii delegațiilor au conferit în vederea încheierii unui tratat comercial. – Variantă: (învechit) conferénță (CARAGIALE, O. II 325) s. f.

conferí (a ~) vb., ind. prez. 3 conféră

conferí vb., ind. prez. 1 sg. confér, 3 sg. și pl. conféră

CONFERÍ vb. 1. v. discuta. 2. a acorda, a atribui, a da, a decerna, (înv. rar) a deferi. (A ~ cuiva un titlu.)

CONFERÍ vb. IV. 1. tr. A acorda, a atribui (un grad, un titlu, o distincție). 2. intr. (Rar) A discuta, a se întreține cu cineva asupra unei chestiuni. [P.i. confér. / < fr. conférer].

CONFERÍ vb. I. tr. a acorda, a atribui (un grad, un titlu, o calitate). II. intr. a discuta, a se întreține cu cineva asupra unei chestiuni. (< fr. conférer, lat. conferre)

conferí (-r, -ít), vb. – A acorda, a da. Fr. conférer.Der. conferință, s. f. cu var. înv. conferență modificată prin asimilare cu suf. -ință (cerință, cuvință); conferenția, vb.; conferențiar, s. m. (orator; grad de profesor universitar).

A CONFERÍ confér 1. tranz. (premii, decorații, distincții, titluri etc.) A acorda drept recompensă pentru succesele obținute într-un domeniu de activitate; a decerna. 2. intranz. A discuta asupra unei probleme importante. /<fr. conférer

conferì v. 1. a da, a acorda: a conferi o demnitate, o decorațiune; 2. a compara: a conferi legile; 3. a discuta de vre-o afacere sau de un punct de doctrină.

Intrare: conferi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conferi conferire conferit conferind singular plural
confe conferiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) confer (să) confer confeream conferii conferisem
a II-a (tu) conferi (să) conferi confereai conferiși conferiseși
a III-a (el, ea) confe (să) confere conferea conferi conferise
plural I (noi) conferim (să) conferim confeream conferirăm conferiserăm, conferisem*
a II-a (voi) conferiți (să) conferiți confereați conferirăți conferiserăți, conferiseți*
a III-a (ei, ele) confe (să) confere confereau conferi conferiseră
Intrare: conferire
conferire substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conferire conferirea
plural conferiri conferirile
genitiv-dativ singular conferiri conferirii
plural conferiri conferirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)