2 intrări
23 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONFERENȚIÁ, conferențiez, vb. I. Intranz. A ține o conferință. [Pr.: -ți-a] – Din conferință.
CONFERENȚIÁ, conferențiez, vb. I. Intranz. A ține o conferință. [Pr.: -ți-a] – Din conferință.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONFERENȚIÁR, -Ă, conferențiari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care ține o conferință. 2. Grad în învățământul superior, intermediar între lector și profesor; persoană care deține acest grad. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. conférencier.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONFERENȚIÁR, -Ă, conferențiari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care ține o conferință. 2. Grad în învățământul superior, intermediar între lector și profesor; persoană care deține acest grad. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. conférencier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
conferenția vi [At: AGARBICEANU, L. T. 147 / P: ~ți-a / Pzi: ~iez / E: conferință] A ține o conferință (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONEERENȚIÁ, conferențiez, vb. I. Intranz. A ține o conferință, a vorbi în public despre un subiect. – Pronunțat; -ți-a.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONFERENȚIÁR, -Ă, conferențiari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care ține o conferință (sau care se îndeletnicește cu ținerea de conferințe). Toți priveau posomoriți, numai conferențiarul vorbea senin. C. PETRESCU, Î. II 116. 2. Titlu dat unei persoane care predă în învățămîntul superior, fiind superior în grad lectorului și inferior profesorului, dar avînd ca și profesorul dreptul de a ține cursuri și examene. Conferențiar la Institutul politehnic. ▭ Gradul de conferențiar se acordă persoanelor care au titlul de candidat în științe și funcționează ca asistent sau lector în instituțiile de învățămînt superior sub conducerea unui profesor. B. O. 1953, 2. – Pronunțat: -ți-ar.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONFERENȚIÁ vb. I. intr. A ține o conferință. [Pron. -ți-a, p. i. -iez, ger. -iind. / cf. fr. conférencier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONFERENȚIÁR, -Ă s.m. și f. 1. Persoană care ține o conferință, vorbitor. 2. Grad în învățământul superior imediat inferior profesorului; persoană care are acest grad. [Pron. -ți-ar. / cf. fr. conférencier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONFERENȚIÁ vb. intr. a ține o conferință. (< fr. conférencier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONFERENȚIÁR, -Ă s. m. f. 1. cel care ține o conferință, vorbitor. 2. grad în învățământul superior. (< fr. conférencier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CONFERENȚIÁ ~éz intranz. (despre conferințe) A expune în mod public. [Sil. -ți-a] /Din conferință
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONFERENȚIÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care ține o conferință. 2) Persoană care predă într-o instituție de învățământ superior, deținând funcția intermediară între lector și professor. /<fr. conférencier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*conferențiár, -ă s. (d. conferență; fr. conférencier). Care ține o conferență.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*conferențiéz v. intr. (d. conferență). Barb. răŭ format. Confer, țin o conferență despre ceva științific. V. evidențiez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
conferențiáră (-ți-a) s. f., g.-d. art. conferențiárei; pl. conferențiáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conferențiáră s. f. (sil. -ți-a-), g.-d. art. conferențiárei; pl. conferențiáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conferențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 conferențiáză, 1 pl. conferențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să conferențiéze; ger. conferențiínd (-ți-ind)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conferențiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. conferențiéz, 3 sg. și pl. conferențiáză, 1 pl. conferențiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. conferențiéze; ger. conferențiínd (sil. -ți-ind)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conferențiar (i-a)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
conferențiar.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CONFERENȚIÁ vb. a vorbi, (înv.) a prelege. (A ~ pe tema...)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-a-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
- silabație: -ți-a
verb (V211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
conferenția
etimologie:
- conferințăsurse: DEX '09 DEX '98 DN
conferențiar, -ă conferențiară
- 1. Persoană care ține o conferință.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cuvântător, -oare (persoană) orator, -oare vorbitor, -oare (persoană) un exempluexemple
- Toți priveau posomorîți, numai conferențiarul vorbea senin. C. PETRESCU, Î. II 116.surse: DLRLC
-
- 2. Grad în învățământul superior, intermediar între lector și profesor; persoană care deține acest grad.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exempleexemple
- Conferențiar la Institutul politehnic.surse: DLRLC
- Gradul de conferențiar se acordă persoanelor care au titlul de candidat în științe și funcționează ca asistent sau lector în instituțiile de învățămînt superior sub conducerea unui profesor. B. O. 1953, 2.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză conférenciersurse: DEX '09 DEX '98 DN