2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

conferențiáră (-ți-a) s. f., g.-d. art. conferențiárei; pl. conferențiáre

conferențiáră s. f. (sil. -ți-a-), g.-d. art. conferențiárei; pl. conferențiáre

conferențiá vi [At: AGARBICEANU, L. T. 147 / P: ~ți-a / Pzi: ~iéz / E: conferință] A ține o conferință (3).

CONFERENȚIÁ, conferențiez, vb. I. Intranz. A ține o conferință. [Pr.: -ți-a] – Din conferință.

CONFERENȚIÁR, -Ă, conferențiari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care ține o conferință. 2. Grad în învățământul superior, intermediar între lector și profesor; persoană care deține acest grad. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. conférencier.

CONFERENȚIÁ, conferențiez, vb. I. Intranz. A ține o conferință. [Pr.: -ți-a] – Din conferință.

CONFERENȚIÁR, -Ă, conferențiari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care ține o conferință. 2. Grad în învățământul superior, intermediar între lector și profesor; persoană care deține acest grad. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. conférencier.

CONEERENȚIÁ, conferențiez, vb. I. Intranz. A ține o conferință, a vorbi în public despre un subiect. – Pronunțat; -ți-a.

CONFERENȚIÁR, -Ă, conferențiari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care ține o conferință (sau care se îndeletnicește cu ținerea de conferințe). Toți priveau posomoriți, numai conferențiarul vorbea senin. C. PETRESCU, Î. II 116. 2. Titlu dat unei persoane care predă în învățămîntul superior, fiind superior în grad lectorului și inferior profesorului, dar avînd ca și profesorul dreptul de a ține cursuri și examene. Conferențiar la Institutul politehnic.Gradul de conferențiar se acordă persoanelor care au titlul de candidat în științe și funcționează ca asistent sau lector în instituțiile de învățămînt superior sub conducerea unui profesor. B. O. 1953, 2. – Pronunțat: -ți-ar.

conferențiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 conferențiáză, 1 pl. conferențiém (-ți-em); conj. prez. 3 să conferențiéze; ger. conferențiínd (-ți-ind)

conferențiár (-ți-ar) s. m., pl. conferențiári

conferențiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. conferențiéz, 3 sg. și pl. conferențiáză, 1 pl. conferențiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. conferențiéze; ger. conferențiínd (sil. -ți-ind)

conferențiár s. m. (sil. -ți-ar), pl. conferențiári

CONFERENȚIÁ vb. a vorbi, (înv.) a prelege. (A ~ pe tema...)

CONFERENȚIÁR s. orator, vorbitor, (rar) cuvântător. (Un ~ bine documentat.)

CONFERENȚIÁ vb. I. intr. A ține o conferință. [Pron. -ți-a, p.i. -iez, ger. -iind. / cf. fr. conférencier].

CONFERENȚIÁR, -Ă s.m. și f. 1. Persoană care ține o conferință, vorbitor. 2. Grad în învățământul superior imediat inferior profesorului; persoană care are acest grad. [Pron. -ți-ar. / cf. fr. conférencier].

CONFERENȚIÁ vb. intr. a ține o conferință. (< fr. conférencier)

CONFERENȚIÁR, -Ă s. m. f. 1. cel care ține o conferință, vorbitor. 2. grad în învățământul superior. (< fr. conférencier)

A CONFERENȚIÁ ~éz intranz. (despre conferințe) A expune în mod public. [Sil. -ți-a] /Din conferință

Intrare: conferenția
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conferenția conferențiere conferențiat conferențiind singular plural
conferenția conferențiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conferențiez (să) conferențiez conferențiam conferențiai conferențiasem
a II-a (tu) conferențiezi (să) conferențiezi conferențiai conferențiași conferențiaseși
a III-a (el, ea) conferenția (să) conferențieze conferenția conferenție conferențiase
plural I (noi) conferențiem (să) conferențiem conferențiam conferențiarăm conferențiaserăm, conferențiasem*
a II-a (voi) conferențiați (să) conferențiați conferențiați conferențiarăți conferențiaserăți, conferențiaseți*
a III-a (ei, ele) conferenția (să) conferențieze conferențiau conferenția conferențiaseră
Intrare: conferențiară
conferențiară substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conferenția conferențiara
plural conferențiare conferențiarele
genitiv-dativ singular conferențiare conferențiarei
plural conferențiare conferențiarelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)