13 definiții pentru conduită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conduítă sf [At: G. M. ZAMFIRESCU, Sf. M. N. II, 191 / P: ~du-i~ / Pl: ~te / E: fr conduite] 1 Comportament. 2 (Îs) Linie de ~ Statornicie în comportare.

CONDUÍTĂ, conduite, s. f. 1. Fel de a se purta, comportare; manieră. 2. Comportament. – Din fr. conduite.

CONDUÍTĂ, conduite, s. f. 1. Fel de a se purta, comportare; manieră. 2. Comportament. – Din fr. conduite.

CONDUÍTĂ, conduite, s. f. Purtate, fel de a se purta, atitudine în societate, deprinderi morale. Elevul are o bună conduită în școală, a Maro, probabil, regreta conduita avută față de Șalomia. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 191. ◊ Linie de conduită = normă de purtare.

CONDUÍTĂ s.f. Comportare, atitudine (în societate, în viață). [Pron. -du-i-. / < fr. conduite, cf. rus. konduita].

CONDUÍTĂ s. f. fel de a se purta, comportare; manieră; comportament. (< fr. conduite)

CONDUÍTĂ ~e f. Mod de a se purta; manieră; comportament; ținută. [Sil. -du-i-] /<fr. conduite

conduită f. modul de a se conduce, purtare.

*conduítă f., pl. e (rus. pol. konduita, d. fr. conduite). Barb. Purtare, atitudine (maĭ ales a elevilor la școală).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conduítă s. f., g.-d. art. condúitei; pl. conduíte

conduítă s. f., pl. conduíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONDUÍTĂ s. 1. comportament, comportare, purtare, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaș, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ necorespunzătoare.) 2. v. comportare.

CONDUI s. 1. comportament, comportare, purtare, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaș, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ necorespunzătoare.) 2. apucătură, comportament, comportare, deprindere, maniere (pl.), moravuri (pl.), năravuri (pl.), obiceiuri (pl.), purtare, (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talîm. (Ce înseamnă ~ asta?)

Intrare: conduită
conduită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condui
  • conduita
plural
  • conduite
  • conduitele
genitiv-dativ singular
  • conduite
  • conduitei
plural
  • conduite
  • conduitelor
vocativ singular
plural