12 definiții pentru conduită

conduítă sf [At: G. M. ZAMFIRESCU, Sf. M. N. II, 191 / P: ~du-i~ / Pl: ~te / E: fr conduite] 1 Comportament. 2 (Îs) Linie de ~ Statornicie în comportare.

CONDUÍTĂ, conduite, s. f. 1. Fel de a se purta, comportare; manieră. 2. Comportament. – Din fr. conduite.

CONDUÍTĂ, conduite, s. f. 1. Fel de a se purta, comportare; manieră. 2. Comportament. – Din fr. conduite.

CONDUÍTĂ, conduite, s. f. Purtate, fel de a se purta, atitudine în societate, deprinderi morale. Elevul are o bună conduită în școală, a Maro, probabil, regreta conduita avută față de Șalomia. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 191. ◊ Linie de conduită = normă de purtare.

conduítă s. f., g.-d. art. condúitei; pl. conduíte

CONDUÍTĂ s. 1. comportament, comportare, purtare, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaș, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ necorespunzătoare.) 2. v. comportare.

CONDUÍTĂ s.f. Comportare, atitudine (în societate, în viață). [Pron. -du-i-. / < fr. conduite, cf. rus. konduita].

CONDUÍTĂ s. f. fel de a se purta, comportare; manieră; comportament. (< fr. conduite)

CONDUÍTĂ ~e f. Mod de a se purta; manieră; comportament; ținută. [Sil. -du-i-] /<fr. conduite

conduită f. modul de a se conduce, purtare.

*conduítă f., pl. e (rus. pol. konduita, d. fr. conduite). Barb. Purtare, atitudine (maĭ ales a elevilor la școală).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

conduítă s. f., pl. conduíte

CONDUI s. 1. comportament, comportare, purtare, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaș, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ necorespunzătoare.) 2. apucătură, comportament, comportare, deprindere, maniere (pl.), moravuri (pl.), năravuri (pl.), obiceiuri (pl.), purtare, (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talîm. (Ce înseamnă ~ asta?)

Intrare: conduită
conduită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condui
  • conduita
plural
  • conduite
  • conduitele
genitiv-dativ singular
  • conduite
  • conduitei
plural
  • conduite
  • conduitelor
vocativ singular
plural