2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

conductór, ~oáre [At: GOLESCU, î. 73 / Pl: ~i, ~oáre / E: fr conducteur, lat conductor] 1 sm (Înv) Călăuză. 2 smf Funcționar la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează vagoanele. 3 sma Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători. 4-7 sn, a (Corp sau material) care prezintă conductibilitate (2-3) electrică (sau termică). 8 sn (Îs) ~ electric Piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive (1). 9 smf (Rar) Vatman. 10 a (Bot; iuz; îs) Țesut ~ Țesut pe care îl străbate polenul pentru a ajunge în ovule.

CONDUCTÓR, -OÁRE, conductori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj., s. n. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. ◊ Conductor electric = piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive. 2. S. m. și f. Lucrător la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane. ♦ (Rar) Vatman; șofer. ♦ Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători; șef de echipă. 3. S. m. și f. (Înv.) Călăuză. – Din fr. conducteur, lat. conductor.

CONDUCTÓR, -OÁRE, conductori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. n. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. ◊ Conductor electric = piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive. 2. S. m. și f. Funcționar la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează vagoanele. ♦ (Rar) Vatman; șofer. ♦ Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători; șef de echipă. 3. S. m. și f. (Înv.) Călăuză. – Din fr. conducteur, lat. conductor.

CONDUCTÓR1, conductori, s. m. 1. Funcționar la calea ferată care controlează bilețele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane, fiind uneori și responsabil al garniturii respective. Conductorul, oamenii de la vagonul de poștă, mecanicul scoteau capul și întrebau ce se petrece. DUMITRIU, B. F. 109. Conductorul începe să strângă biletele pentru Brăila. SP. POPESCU, M. G. 36. ♦ (Rar) Cel care conduce un vehicul pentru transporturi în comun (tramvai, autobus etc.); vatman, șofer. 2. Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători într-o fabrică, într-o uzină, la o lucrare publică etc.

CONDUCTÓR2, conductoare, s. n. (Adesea determinat prin «electric») Corp prin care se poate trece un curent electric; piesă dintr-o instalație electrică, care servește la conducerea curentului.

conductór3 (corp, material, piesă) s. n., pl. conductoáre

*conductór2 (cablu) s. m., pl. conductóri

conductór1 adj. m., (persoană) s. m., pl. conductóri; adj. f., s. f. sg. și pl. conductoáre

conductór adj. m., (persoană) s. m., pl. conductóri; f. sg. și pl. conductoáre

conductór (aparat) s. n., pl. conductoáre

CONDUCTÓR, -OÁRE adj. Care conduce; (spec.) care transportă electricitate. [Cf. fr. conducteur].

CONDUCTÓR s.n. Corp (fir, sârmă etc.) prin care poate trece un curent electric continuu. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. conducteur, lat. conductor].

CONDUCTÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Funcționar feroviar care însoțește vagoanele de persoane, pentru a supraveghea ordinea în timpul călătoriei, pentru a controla biletele călătorilor etc. 2. Șef de echipă. [Cf. fr. conducteur].

CONDUCTÓR, -OÁRE I. adj. (despre țesuturi, vase etc.) care conduce. II. adj., s. n. (corp, material) care prezintă conductibilitate (1). ♦ ~ electric = piesă cu rezistență electrică mică, servind la realizarea circuitelor electrice. III. s. m. f. funcționar feroviar care controlează biletele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane. ◊ vatman; șofer. (< fr. conducteur, lat. conductor)

CONDUCTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) (în sistemul de transport în comun) Persoană care are sarcina de a vinde sau de a controla biletele călătorilor și de a menține ordinea în vagoane. 2) înv. Persoană care conduce un străin, arătându-i drumul; călăuză; ghid. /<fr. conducteur, lat. conductor

CONDUCTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care poate conduce o formă de energie. ~ electric. ~ termic. /<fr. conducteur, lat. conductor

conductor m. conducător: conductor de tren. ║ n. Fiz. corp ce transmite ușor căldura sau electricitatea: argintul e un bun conductor de căldură.

*conductór, -oáre adj. (lat. condúctor, -óris). Conducător: metalele-s conducătoare de electricitate. S. m. Funcționar care conduce călătorii (controlează biletele ș. a.) în tren, pe vapor orĭ în tranvaĭ [!]. Ajutor de inginer. S. n., pl. oare. Cilindru metalic al mașiniĭ electrice.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONDUCTÓR s. manipulant, vatman. (~ al unui tramvai.)

Intrare: conductor (adj.)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conductor conductorul conductoare conductoarea
plural conductori conductorii conductoare conductoarele
genitiv-dativ singular conductor conductorului conductoare conductoarei
plural conductori conductorilor conductoare conductoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: conductor (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conductor conductorul
plural conductori conductorii
genitiv-dativ singular conductor conductorului
plural conductori conductorilor
vocativ singular
plural