14 definiții pentru conductor (corp, material)
din care- explicative (9)
- morfologice (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONDUCTOR, -OARE, conductori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj., s. n. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. ◊ Conductor electric = piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive. 2. S. m. și f. Lucrător la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane. ♦ (Rar) Vatman; șofer. ♦ Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători; șef de echipă. 3. S. m. și f. (Înv.) Călăuză. – Din fr. conducteur, lat. conductor.
conductor, ~oare [At: GOLESCU, Î. 73 / Pl: ~i, ~oare / E: fr conducteur, lat conductor] 1 sm (Înv) Călăuză. 2 smf Funcționar la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează vagoanele. 3 sma Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători. 4-7 sn, a (Corp sau material) care prezintă conductibilitate (2-3) electrică (sau termică). 8 sn (Îs) ~ electric Piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive (1). 9 smf (Rar) Vatman. 10 a (Bot; iuz; îs) Țesut ~ Țesut pe care îl străbate polenul pentru a ajunge în ovule.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONDUCTOR, -OARE, conductori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. n. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. ◊ Conductor electric = piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive. 2. S. m. și f. Funcționar la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează vagoanele. ♦ (Rar) Vatman; șofer. ♦ Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători; șef de echipă. 3. S. m. și f. (Înv.) Călăuză. – Din fr. conducteur, lat. conductor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
CONDUCTOR2, conductoare, s. n. (Adesea determinat prin «electric») Corp prin care se poate trece un curent electric; piesă dintr-o instalație electrică, care servește la conducerea curentului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONDUCTOR s.n. Corp (fir, sîrmă etc.) prin care poate trece un curent electric continuu. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. conducteur, lat. conductor].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONDUCTOR, -OARE I. adj. (despre țesuturi, vase etc.) care conduce. II. adj., s. n. (corp, material) care prezintă conductibilitate (1). ♦ ~ electric = piesă cu rezistență electrică mică, servind la realizarea circuitelor electrice. III. s. m. f. funcționar feroviar care controlează biletele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane. ◊ vatman; șofer. (< fr. conducteur, lat. conductor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONDUCTOR1 ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care poate conduce o formă de energie. ~ electric. ~ termic. /<fr. conducteur, lat. conductor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conductor m. conducător: conductor de tren. ║ n. Fiz. corp ce transmite ușor căldura sau electricitatea: argintul e un bun conductor de căldură.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*conductór, -oáre adj. (lat. condúctor, -óris). Conducător: metalele-s conducătoare de electricitate. S. m. Funcționar care conduce călătorii (controlează biletele ș. a.) în tren, pe vapor orĭ în tranvaĭ. Ajutor de inginer. S. n., pl. oare. Cilindru metalic al mașiniĭ electrice.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
conductor3 (corp; material; piesă) s. n., pl. conductoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*conductor2 (cablu) s. m., pl. conductori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conductor3 (corp, material, piesă) s. n., pl. conductoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conductor (aparat) s. n., pl. conductoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conductor, pl. conductoare (obiect)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
conductor, conductoareadjectiv conductor, conductoaresubstantiv neutru
- 1. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Conductor electric = piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive. DEX '09 DEX '98 MDN '00
-
-
etimologie:
- conducteur DEX '09 DEX '98 DN
- conductor DEX '09 DEX '98 DN