13 definiții pentru conductor (corp, material)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conductor, ~oare [At: GOLESCU, Î. 73 / Pl: ~i, ~oare / E: fr conducteur, lat conductor] 1 sm (Înv) Călăuză. 2 smf Funcționar la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează vagoanele. 3 sma Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători. 4-7 sn, a (Corp sau material) care prezintă conductibilitate (2-3) electrică (sau termică). 8 sn (Îs) ~ electric Piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive (1). 9 smf (Rar) Vatman. 10 a (Bot; iuz; îs) Țesut ~ Țesut pe care îl străbate polenul pentru a ajunge în ovule.

CONDUCTÓR, -OÁRE, conductori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj., s. n. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. ◊ Conductor electric = piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive. 2. S. m. și f. Lucrător la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane. ♦ (Rar) Vatman; șofer. ♦ Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători; șef de echipă. 3. S. m. și f. (Înv.) Călăuză. – Din fr. conducteur, lat. conductor.

CONDUCTÓR, -OÁRE, conductori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. n. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. ◊ Conductor electric = piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive. 2. S. m. și f. Funcționar la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează vagoanele. ♦ (Rar) Vatman; șofer. ♦ Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători; șef de echipă. 3. S. m. și f. (Înv.) Călăuză. – Din fr. conducteur, lat. conductor.

CONDUCTÓR2, conductoare, s. n. (Adesea determinat prin «electric») Corp prin care se poate trece un curent electric; piesă dintr-o instalație electrică, care servește la conducerea curentului.

CONDUCTÓR s.n. Corp (fir, sârmă etc.) prin care poate trece un curent electric continuu. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. conducteur, lat. conductor].

CONDUCTÓR, -OÁRE I. adj. (despre țesuturi, vase etc.) care conduce. II. adj., s. n. (corp, material) care prezintă conductibilitate (1). ♦ ~ electric = piesă cu rezistență electrică mică, servind la realizarea circuitelor electrice. III. s. m. f. funcționar feroviar care controlează biletele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane. ◊ vatman; șofer. (< fr. conducteur, lat. conductor)

CONDUCTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care poate conduce o formă de energie. ~ electric. ~ termic. /<fr. conducteur, lat. conductor

conductor m. conducător: conductor de tren. ║ n. Fiz. corp ce transmite ușor căldura sau electricitatea: argintul e un bun conductor de căldură.

*conductór, -oáre adj. (lat. condúctor, -óris). Conducător: metalele-s conducătoare de electricitate. S. m. Funcționar care conduce călătorii (controlează biletele ș. a.) în tren, pe vapor orĭ în tranvaĭ. Ajutor de inginer. S. n., pl. oare. Cilindru metalic al mașiniĭ electrice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*conductór2 (cablu) s. m., pl. conductóri

conductór3 (corp, material, piesă) s. n., pl. conductoáre

conductór (aparat) s. n., pl. conductoáre

conductor, pl. conductoare (obiect)

Intrare: conductor (corp, material)
conductor3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conductor
  • conductorul
  • conductoru‑
plural
  • conductoare
  • conductoarele
genitiv-dativ singular
  • conductor
  • conductorului
plural
  • conductoare
  • conductoarelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conductor
  • conductorul
  • conductoru‑
plural
  • conductori
  • conductorii
genitiv-dativ singular
  • conductor
  • conductorului
plural
  • conductori
  • conductorilor
vocativ singular
  • conductorule
plural
  • conductorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conductor (adj., s.n.)

  • 1. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Conductor electric = piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • comentariu Forma de masculin se folosește numai pentru sensul (1.1.).
    surse: DOOM 2

etimologie: