conductor, ~oare [At: GOLESCU, Î. 73 / Pl: ~i, ~oare / E: fr conducteur, lat conductor] 1 sm (Înv) Călăuză. 2 smf Funcționar la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează vagoanele. 3 sma Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători. 4-7 sn, a (Corp sau material) care prezintă conductibilitate (2-3) electrică (sau termică). 8 sn (Îs) ~ electric Piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive (1). 9 smf (Rar) Vatman. 10 a (Bot; iuz; îs) Țesut ~ Țesut pe care îl străbate polenul pentru a ajunge în ovule.