14 definiții pentru condescendență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

condescendență sf [At: KLOPȘTOCK, F. 315 / E: fr condescendance] 1-2 Purtare plină de considerație (și de bunăvoință) față de cineva Si: amabilitate, deferentă, respect. 3 (Prt) Aer de superioritate. 4 (Prt) Infatuare.

CONDESCENDÉNȚĂ, condescendențe, s. f. Purtare plină de considerație și de bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferență. ♦ (Peior.) Aer de superioritate, infatuare, aroganță. – Din fr. condescendance.

CONDESCENDÉNȚĂ s. f. Purtare plină de considerație și bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferență. ♦ (Peior.) Aer de superioritate, infatuare, semeție. – Din fr. condescendance.

CONDESCENDÉNȚĂ s. f. Purtare plină de considerație; respect. Nici măcar atîta condescendență pentru prefectul județului. DUMITRIU, B. F. 40.

CONDESCENDÉNȚĂ s.f. Atitudine care presupune bunăvoință, amabilitate, de pe o poziție de superioritate, chiar ușor disprețuitoare. [< fr. condescendance].

CONDESCENDÉNȚĂ s. f. atitudine plină de considerație, de respect, atenție și bunăvoință față de cineva; amabilitate; deferență. ♦ (peior.) bunăvoință cu aer de dispreț, aroganță, superioritate. (< fr. condescendance)

CONDESCENDÉNȚĂ f. 1) Caracter condescendent. 2) Sentiment de stimă înaltă față de o persoană; deferență; considerație; cinste. 3) fig. Aere de superioritate. /<fr. condescendance

*condescendénță f., pl. e (d. condescendent; fr. condescendance). Politeță, afabilitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

condescendénță s. f., g.-d. art. condescendénței; pl. condescendénțe

condescendénță s. f. → descendență


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONDESCENDÉNȚĂ s. v. apreciere, atenție, cinste, cinstire, considerație, onoare, prețuire, respect, stimă, trecere, vază.

condescendență s. v. APRECIERE. ATENȚIE. CINSTE. CINSTIRE. CONSIDERAȚIE. ONOARE. PREȚUIRE. RESPECT. STIMĂ. TRECERE. VAZĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

condescendență nu înseamnă „respect”, cum cred unii (și DEX), ci „atitudine binevoitoare față de un inferior” (e din aceeași familie cu a descinde, care înseamnă „a coborî”).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONDESCENDÉNȚĂ (<fr.) s. f. Bunăvoință plină de atenție față de cineva; amabilitate, deferență. ■ (Peior.) Bunăvoință acordată cu un aer de superioritate.

Intrare: condescendență
condescendență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condescendență
  • condescendența
plural
  • condescendențe
  • condescendențele
genitiv-dativ singular
  • condescendențe
  • condescendenței
plural
  • condescendențe
  • condescendențelor
vocativ singular
plural