9 definiții pentru infatuare

INFATUÁRE, infatuări, s. f. Acțiunea de a (se) infatua; îngâmfare, înfumurare. [Pr.: -tu-a-] – V. infatua.

INFATUÁRE, infatuări, s. f. Acțiunea de a (se) infatua; îngâmfare, înfumurare. [Pr.: -tu-a-] – V. infatua.

INFATUÁRE, infatuări, s. f. (Franțuzism) Încîntare de sine, înfumurare, îngîmfare. – Pronunțat: -tu-a-.

infatuáre (-tu-a-) s. f., g.-d. art. infatuắrii (-tu-ă-); pl. infatuắri

infatuáre s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. infatuării (sil. -tu-ă-); pl. infatuări

INFATUÁRE s. v. îngâmfare.

INFATUÁRE s.f. (Rar) Îngâmfare, înfumurare. [< infatua].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

INFATUÁRE s. aroganță, fală, fudulie, înfumurare, îngîmfare, mîndrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate, (livr.) fatuitáte, mórgă, prezúmție, suficiénță, (rar) superbíe, țanțoșíe, (înv. și pop.) mărețíe, măríre, (pop. și fam.) ífos, țî́fnă, (reg.) făloșénie, făloșíe, (înv.) fălnicíe, láudă, măríe, măríme, mîndréțe, pohfálă, preaînălțáre, preaînălțíme, semețíre, trúfă, trufășíe, zădărnicíe. (~ lui este cu totul nejustificată.)

Intrare: infatuare
infatuare substantiv feminin
  • silabisire: -tu-a-
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular infatuare infatuarea
plural infatuări infatuările
genitiv-dativ singular infatuări infatuării
plural infatuări infatuărilor
vocativ singular
plural