2 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

concretizáre sf [At: DA / Pl: ~zắri / E: concretiza] 1 Prezentare concretă (2). 2 Materializare. 3 Operație a gândirii, opusă abstractizării, constând în legarea generalului de experiența senzorială.

CONCRETIZÁRE, concretizări, s. f. Acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; înfățișare, prezentare concretă; materializare. ♦ Operație mintală, opusă abstractizării, constând în legarea generalului de experiența senzorială. – V. concretiza.

CONCRETIZÁRE, concretizări, s. f. Acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; înfățișare, prezentare concretă; materializare. ♦ Operație mintală, opusă abstractizării, constând în legarea generalului de experiența senzorială. – V. concretiza.

CONCRETIZÁRE, concretizări, s. f. Acțiunea de a (s e) c o n c r e t i z a și rezultatul ei; înfățișare, prezentare concretă; materializare. Cuvîntul este concretizarea noțiunii.

concretizáre s. f., g.-d. art. concretizắrii; pl. concretizắri

concretizáre s. f., g.-d. art. concretizării; pl. concretizări

CONCRETIZÁRE s. 1. incarnare, întruchipare, întrupare, materializare, realizare, (rar) sensibilizare. (~ unei idei.) 2. v. finalizare.

Concretizare ≠ abstractizare

CONCRETIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; materializare. ♦ Operație a gândirii constând în legarea generalului de experiența senzorială. [< concretiza].

CONCRETIZARE s. f. 1. acțiunea de a (se) concretiza; materializare. 2. (log.) operație a gândirii, legarea generalului de experiența senzorială. (< concretiza)

concretizá [At: DA / Pzi: ~zéz / E: fr concretiser] 1-2 vtr A (se) înfățișa în mod concret (2). 3-4 vt A da (sau a lua) ființă. 5-6 vtr A (se) realiza în mod practic Și: a (se) materializa. 7-8 vtr A (se) dezvolta.

CONCRETIZÁ, concretizez, vb. I. Tranz. A înfățișa în mod concret. ♦ Tranz. și refl. A (se) materializa, a (se) realiza în mod practic. – Din fr. concrétiser.

CONCRETIZÁ, concretizez, vb. I. Tranz. A înfățișa în mod concret. ♦ Tranz. și refl. A (se) materializa, a (se) realiza în mod practic. – Din fr. concrétiser.

CONCRETIZÁ, concretizez, vb. I. Tranz. A înfățișa în mod concret, a da expresie concfetă. Epitetul și metafora im adaugă o idee; ele numai concretizează ideea. IBRĂILEANU, S. 126. Rămîi uimit în fața acestui talent puternic care a concretizat o epocă și o lume într-un stil simplu și curgător ca un fluviu maiestos. DEMETRESCU, O. 166. ♦ (Cu privire la idei, proiecte, planuri etc.) A da ființă materială, a materializa, a realiza practic. Gorki a dezvoltat teoretic și a concretizat în opera sa literară teza metodei realismului socialist.Refl. Grija permanentă a partidului față de ridicarea nivelului de trai al minerilor s-a concretizat și prin stimulente morale și materiale. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 27, 3/4.

concretizá (a ~) vb., ind. prez. 3 concretizeáză

concretizá vb., ind. prez. 1 sg. concretizéz, 3 sg. și pl. concretizeáză

CONCRETIZÁ vb. 1. a (se) incarna, a (se) întruchipa, a (se) întrupa, a (se) materializa, a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza. (Iată cum s-a ~ acest element.) 2. v. finaliza.

A concretiza ≠ a abstractiza

CONCRETIZÁ vb. I. tr. A înfățișa în mod concret. ♦ tr., refl. (Cu privire la idei, planuri etc.) A (se) materializa, a (se) realiza practic. [< fr. concrétiser, cf. it. concretizzare].

CONCRETIZÁ vb. I. tr. a da un sens, un caracter concret. II. tr., refl. a (se) materializa, a (se) realiza practic. (< fr. concrétiser)

Intrare: concretiza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) concretiza concretizare concretizat concretizând singular plural
concretizea concretizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) concretizez (să) concretizez concretizam concretizai concretizasem
a II-a (tu) concretizezi (să) concretizezi concretizai concretizași concretizaseși
a III-a (el, ea) concretizea (să) concretizeze concretiza concretiză concretizase
plural I (noi) concretizăm (să) concretizăm concretizam concretizarăm concretizaserăm, concretizasem*
a II-a (voi) concretizați (să) concretizați concretizați concretizarăți concretizaserăți, concretizaseți*
a III-a (ei, ele) concretizea (să) concretizeze concretizau concretiza concretizaseră
Intrare: concretizare
concretizare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concretizare concretizarea
plural concretizări concretizările
genitiv-dativ singular concretizări concretizării
plural concretizări concretizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)