14 definiții pentru abstractizare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abstractizare sf [At: DEX2 / Pl: ~zări / E: abstractiza] 1 Operație a gândirii prin care se desprind și se rețin unele dintre caracteristicile și relațiile esențiale ale obiectului cercetării Si: abstracție. 2 Trecere de la concret la abstract.

ABSTRACTIZÁRE, abstractizări, s. f. Operație a gândirii prin care se separă ceea ce nu este separat sau separabil în realitate, de considerare a unui lucru independent de legăturile lui, a unei substanțe independent de atributele ei sau invers; abstracție. ♦ Trecere de la concret la abstract. – V. abstractiza.

ABSTRACTIZÁRE, abstractizări, s. f. Operație a gândirii prin care se desprind și se rețin unele dintre caracteristicile și relațiile esențiale ale obiectului cercetării; abstracție ♦ Trecere de la concret la abstract. – V. abstractiza.

ABSTRACTIZÁRE, abstractizări, s. f. Acțiunea de a abstractiza; proces al gîndirii, constînd din desprinderea însușirilor esențiale și comune ale unui grup de obiecte sau de fenomene și din generalizarea lor, în vederea formării noțiunilor și a categoriilor logice și a descoperirii legilor generale ale existenței și dezvoltării fenomenelor. Gramatica este rezultatul unei îndelungate munci de abstractizare a gîndirii umane, un indice al uriașelor succese ale gîndirii. STALIN, PROBL. LINGV. 22. Capitalul a fost descoperit de Marx printr-o genială putere de abstractizare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 6/5.

ABSTRACTIZÁRE, abstractizări, s. f. Acțiunea de a abstractiza; proces al gândirii care abstractizează.

ABSTRACTIZÁRE s.f. (Fil.) Acțiunea de a abstractiza și rezultatul ei. ♦ Operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor unui obiect (sau mai multor obiecte, fenomene) pe cele fundamentale, esențiale, generale, neluând în considerare, ignorând (vremelnic) pe cele neesențiale. [< abstractiza].

abstractizáre s. f. operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor fenomenelor și obiectelor pe cele fundamentale, esențiale, generale; abstracție. (< abstractiza)

abstractizáre, abstractizări, s.f. Operație a gîndirii prin care se desprind și se rețin unele dintre însușirile și relațiile obiectului cercetat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abstractizáre s. f., g.-d. art. abstractizắrii; pl. abstractizắri

abstractizáre s. f. (sil. mf. abs-), g.-d. art. abstractizării; pl. abstractizări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABSTRACTIZÁRE s. abstracție. (Proces de ~.)

ABSTRACTIZARE s. abstracție. (Proces de ~.)

Abstractizare ≠ concretizare


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ABSTRACTIZÁRE s. f. (< abstractizá < abstract + suf. izâ): proces lent de slăbire sau de pierdere a sensurilor lexicale concrete ale cuvintelor, concomitent sau ca urmare a slăbirii și pierderii conținutului noțional al acestora. Constatăm acest proces la numerale, pronume, prepoziții și conjuncții și parțial la substantive, adjective, verbe și adverbe. A. duce implicit la gramaticalizarea cuvintelor, la transformarea lor în instrumente gramaticale. Un exemplu în acest sens îl constituie articolul: el provine din cuvinte care âu avut cândva o semnificație lexicală concretă, dar care au pierdut cu timpul această semnificație și au ajuns să aibă numai o semnificație gramaticală abstractă (v. gramaticalizáre și deconcretizare).

Intrare: abstractizare
abstractizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abstractizare
  • abstractizarea
plural
  • abstractizări
  • abstractizările
genitiv-dativ singular
  • abstractizări
  • abstractizării
plural
  • abstractizări
  • abstractizărilor
vocativ singular
plural

abstractizare

  • 1. Operație a gândirii prin care se separă ceea ce nu este separat sau separabil în realitate, de considerare a unui lucru independent de legăturile lui, a unei substanțe independent de atributele ei sau invers.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: abstracție antonime: concretizare 2 exemple
    exemple
    • Gramatica este rezultatul unei îndelungate munci de abstractizare a gîndirii umane, un indice al uriașelor succese ale gîndirii. STALIN, PROBL. LINGV. 22.
      surse: DLRLC
    • Capitalul a fost descoperit de Marx printr-o genială putere de abstractizare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 6/5.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Trecere de la concret la abstract.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi abstractiza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN