2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conciliere sf [At: (a. 1846) URICARIUL IV, 436/16 / V: (rar) ~iare / P: ~li-e~ / E: concilia] 1 Unire. 2 Punere de acord. 3 Împăcare.

CONCILIÉRE, concilieri, s. f. Împăcare, conciliație, unire, acord. ◊ Conciliere internațională = mijloc de rezolvare pașnică a diferendelor dintre state, conform propunerilor făcute de o comisie a cărei organizare, componență și al cărei mod de lucru sunt stabilite prin acordul părților. [Pr.: -li-e-] – V. concilia.

CONCILIÉRE, concilieri, s. f. Împăcare, conciliație, unire, acord. ◊ Conciliere internațională = mijloc de rezolvare pașnică a diferendelor dintre state, conform propunerilor făcute de o comisie a cărei organizare, componență și al cărei mod de lucru sunt stabilite prin acordul părților. [Pr.: -li-e-] – V. concilia.

CONCILIÉRE, concilieri, s. f. Împăcare, unire, acord. – Pronunțat: -li-e-.

CONCILIÉRE s.f. Acțiunea de a concilia; conciliație. [Pron. -li-e-. / < concilia].

concilia vtr [At: (a. 1865) URICARIUL X, 379 / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: lat concilio, -are, fr concilier] (D. adversari și lucruri care par a fi potrivnice) 1-2 A (se) uni. 3-4 A (se) pune de acord. 5-6 A (se) împăca.

conciliare sf vz conciliere

CONCILIÁ, conciliez, vb. I. Intranz. A pune de acord, a împăca, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. ♦ (Jur.) A încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților. [Pr.: -li-a] – Din fr. concilier, lat. conciliare.[1]

  1. După alte surse (NODEX, DN, MDN, Scriban): vb. I. Tranz. LauraGellner

CONCILIÁ, conciliez, vb. I. Intranz. A pune de acord, a împăca, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. ♦ (Jur.) A încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților. [Pr.: -li-a] – Din fr. concilier, lat. conciliare.[1]

CONCILIÁ, conciliez, vb. I. Tranz. A pune de acord, a împăca, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. – Pronunțat: -li-a.

CONCILIÁ vb. I. tr. A soluționa un diferend pe cale amicală; a pune de acord, a împăca. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < lat., it. conciliare, cf. fr. concilier].

CONCILIÁ vb. tr. 1. a soluționa un diferend pe cale amicală; a pune de acord. 2. (jur.) a încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților. (<fr. concilier, lat. conciliare)

A CONCILIÁ ~éz tranz. 1) (opinii, interese etc.) A face să devină compatibil, înlăturând contradicțiile; a pune în armonie, făcând abstracție de divergențele existente. 2) jur. (persoane) A împăca, aplanând un litigiu. [Sil. -ci-li-a] /<fr. concilier

concilià v. 1. a pune de acord persoane de diferite opiniuni, interese sau c1ase; 2. a acorda lucruri ce sunt sau par contrare 3. a câștiga, a atrage: talentele sale îi conciliază favoarea tuturor; 4. a se învoi, a se împăca.

*conciliațiúne f. (lat. conciliátio, -ónis). Acțiunea de a concilia, de a saŭ de a se împăca. – Și -áție și -ére.

*conciliéz v. tr. (lat. conciliare). Împac persoane cu ideĭ saŭ cu interese opuse orĭ lucrurĭ care par contrariĭ. Atrag, cîștig: talentele luĭ îĭ conciliază favoarea tuturor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conciliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. conciliérii; pl. conciliéri

conciliére s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. conciliérii; pl. conciliéri

conciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 conciliáză, 1 pl. conciliém (-li-em); conj. prez. 3 să conciliéze; ger. conciliínd (-li-ind)

conciliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. conciliéz, 3 sg. și pl. conciliáză, 1 pl. conciliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. conciliéze; ger. conciliínd (sil. -li-ind)

concilia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. conciliază, 1 pl. conciliem, ger. conciliind)

conciliez, -liază 3, -lieze 3 conj., -liam 1 imp., -liind ger., -liere inf. s., -liator adj. v.

arată toate definițiile

Intrare: conciliere
conciliere substantiv feminin
  • silabație: -li-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conciliere
  • concilierea
plural
  • concilieri
  • concilierile
genitiv-dativ singular
  • concilieri
  • concilierii
plural
  • concilieri
  • concilierilor
vocativ singular
plural
conciliare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conciliare
  • conciliarea
plural
  • concilieri
  • concilierile
genitiv-dativ singular
  • concilieri
  • concilierii
plural
  • concilieri
  • concilierilor
vocativ singular
plural
Intrare: concilia
  • silabație: -li-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • concilia
  • conciliere
  • conciliat
  • conciliatu‑
  • conciliind
  • conciliindu‑
singular plural
  • concilia
  • conciliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conciliez
(să)
  • conciliez
  • conciliam
  • conciliai
  • conciliasem
a II-a (tu)
  • conciliezi
(să)
  • conciliezi
  • conciliai
  • conciliași
  • conciliaseși
a III-a (el, ea)
  • concilia
(să)
  • concilieze
  • concilia
  • concilie
  • conciliase
plural I (noi)
  • conciliem
(să)
  • conciliem
  • conciliam
  • conciliarăm
  • conciliaserăm
  • conciliasem
a II-a (voi)
  • conciliați
(să)
  • conciliați
  • conciliați
  • conciliarăți
  • conciliaserăți
  • conciliaseți
a III-a (ei, ele)
  • concilia
(să)
  • concilieze
  • conciliau
  • concilia
  • conciliaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conciliere conciliare

  • 1. Acțiunea de a concilia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: acord conciliație unire împăcare
    • 1.1. Conciliere internațională = mijloc de rezolvare pașnică a diferendelor dintre state, conform propunerilor făcute de o comisie a cărei organizare, componență și al cărei mod de lucru sunt stabilite prin acordul părților.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi concilia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

concilia

  • 1. A pune de acord, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: împăca învoi
    • 1.1. științe juridice A încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: