CONCENTRÁT¹, concentrate, s. n. 1. Produs bogat în minerale utile, obținut prin concentrare (3). 2. Produs alimentar caracterizat prin volum mic și printr-un procent mare de substanțe hrănitoare, care poate fi consumat după ce a fost încălzit, fiert în apă etc. – Din fr. concentré.

concentrat², ~ă [At: HASDEU, I. C. 56 / Pl: ~ați, ~e / E: concentra] 1 a Adunat. 2 a Strâns. 3 a Preocupat. 4-5 a Chemat (vremelnic) sub arme (în timp de pace). 6 sn (Min) Produs obținut în urma unor operațiuni speciale de preparare, îmbogățit în substanțe și curățat de impurități, pentru a putea fi supus operațiunilor metalurgice ulterioare. 7 sn Produs alimentar caracterizat prin volum mic și printr-un procent mare de substanțe nutritive, care se consumă după încălzire, fierbere sau diluare. 8 a (Îs) Furaje ~e Nutrețuri de origine vegetală sau animală cu valoare nutritivă ridicată. 9 (D. stil, limbaj) Concis.

concentrát¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: concentra] 1-2 (Nob) Concentrare (1-2).

CONCENTRÁT¹, concentrate, s. n. 1. Produs bogat în minerale utile, obținut prin concentrare (3). 2. Produs alimentar caracterizat prin volum mic și printr-un procent mare de substanțe hrănitoare, care poate fi consumat după ce, în prealabil, a fost încălzit, fiert în apă etc. – Din fr. concentré.

CONCENTRÁT², -Ă, concentrați, -te, adj. 1. (Chim.; în opoziție cu diluat) Care are o concentrație mare. Alcool concentrat, cm Se află în adîncimea pămîntului un cimitir de arbori, un loc în care păduri întregi au fost înghițite cu milioane de ani în urmă, pentru ca astăzi să fie scoase sub forma concentrată, și plină cu un număr mai mare de calorii, a cărbunilor. BOGZA, V. J. 35. 2. (Rar) închis, necomunicativ. [Femeile din Țara Făgărașului] sînt dîrze, concentrate și colțuroase ca însăși cremenea. BOGZA, C. O. 298.

CONCENTRÁT¹, concentrate, s. n. 1. Produs minier obținut printr-o serie de operații speciale, care îl curăță de impurități și îl îmbogățesc în substanțe, pentru a fi folosit în metalurgie.

CONCENTRÁT, -Ă adj. Care are concentrație mare. // s.n. 1. Produs minier cu substanțe utile extrase din minereu steril, folosit în metalurgie. 2. Produs alimentar obținut prin uscarea și presarea unui aliment fără ca acesta să-și piardă calitățile nutritive. [< concentra, cf. germ. Konzentrat].

CONCENTRÁT², -Ă adj. 1. care are concentrație mare. ◊ furaje -e = nutrețuri de origine vegetală sau animală cu valoare nutritivă ridicată. 2. (despre stil) concis. (<concentra)

CONCENTRÁT¹ s. n. 1. produs minier bogat în minerale utile, prin eliminarea sterilului. 2. produs alimentar de volum mic și procent mare de substanțe nutritive. (<germ. Konzentrat, fr. concentré)

CONCENTRÁT ~e n. 1) Produs alimentar cu volum redus, având un procent ridicat de substanțe hrănitoare. 2) Produs industrial brut bogat în materii prime utile. 3) chim. Substanță obținută prin flotație. 4) Furaj de origine vegetală sau animală cu valoare nutritivă ridicată. /v. a concentra

concentrat a. 1. alcool sau sirop căruia s’a micșorat volumul cu extragerea apei conținute într’însul; 2. fig. care nu se manifestă în afară: furie concentrată.

*concentrát, -ă adj. Din care s’a scos o parte din partea apoasă: alcool, acid concentrat. Fig. Necomunicativ, mocnit.

CONCENTRÁ, concentrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) acumula într-un singur loc; a (se) îndrepta spre un singur punct. 2. Tranz. A chema vremelnic rezerviști sub arme în timp de pace, pentru completarea pregătirii militare sau în alt scop. ♦ A strânge mai multe unități militare într-o anumită zonă. 3. Refl. A-și îndrepta întreaga atenție sau preocupare într-o singură direcție; a fi absorbit, preocupat de ceva. 4. Tranz. (Chim.) A mări conținutul procentual al unui component într-o soluție sau într-un amestec. 5. Tranz. A separa dintr-un minereu brut părțile bogate în minereuri utile de părțile sterile. – Din fr. concentrer.

concentrá [At: BĂLCESCU, M. V. 5/10 / V: ~etrá, cocin~ / Pzi: ~réz, (înv) 3 ~ră / E: fr concentrer] 1-2 vtr A (se) aduna. 3-4 vtr A (se) strânge într-un punct. 5 vt (Mil) A aduna trupele într-o regiune (amenințată). 6-7 vtr A (se) condensa într-un spațiu restrâns. 8 vr A-și aduna toată atenția, gândirea, puterile, energia, asupra unui lucru. 9 vt (Chm) A mări conținutul procentual al unui component într-o soluție sau într-un amestec. 10 vt (Ind) A separa dintr-un minereu brut părțile bogate în minereuri utile de părțile sterile.

CONCENTRÁ, concentrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) acumula într-un singur loc; a (se) îndrepta spre un singur punct. 2. Tranz. A chema vremelnic, sub arme, rezerviști, în timp de pace, pentru instrucție, pentru ca aceștia să-și completeze pregătirea militară sau pentru alte motive. ♦ A strânge mai multe unități militare într-o anumită zonă. 3. Refl. A-și încorda întreaga atenție sau gândire într-o singură direcție; a fi absorbit, preocupat de ceva. 4. Tranz. (Chim.) A mări conținutul procentual al unui component într-o soluție sau într-un amestec. 5. Tranz. A separa dintr-un minereu brut părțile bogate în minereuri utile de părțile sterile. – Din fr. concentrer.

CONCENTRÁ, concentrez, vb. I. 1. Tranz. A strînge, a aduna, a acumula într-un singur loc; a îndrepta spre un singur punct. V. converge. Războiul o dată lichidat, guvernul [R.P.R.] și-a concentrat forțele în interior, asupra problemei centrale a refacerii țării. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 33. ♦ Refl. Tell, în care se concentra tăria noastră, era informat de N. Bălcescu și de Ion Ghica de tot ce se petrecea. GHICA, S. 706. 2. Tranz. A chema vremelnic (pe un ostaș rezervist) sub arme, în timp de pace. În primăvara aceea, au fost concentrați opt sute de recruți – dorobanți cu schimbul – pentru instrucție. SADOVEANU, O. VI 193. Spune-mi, puică-adevărat, De cînd pe mine m-o concentrat, Cîți voinici te-o sărutat? ȘEZ. III 156. 3. Refl. A-și aținti, a-și încorda întreaga atenție, gîndire etc. într-o singură direcție; a fi absorbit, preocupat de ceva. În faza ultimă, Eminescu devine mai puțin atent la natură. Acum se concentrează asupra propriului său suflet. IBRĂILEANU S. 127. ◊ Tranz. Se apropie cu toată atenția concentrată la prundul negru. C. PETRESCU, C. V. 38. 4. Tranz. (Chim.) A mări conținutul procentual al unui component într-o soluție sau într-un amestec (prin îndepărtarea parțială a celorlalți componenți sau prin adăugarea de cantități suplimentare din componentul respectiv). 5. A separa părțile bogate în minereuri utile dintr-un minereu de părțile sterile (care se elimină).

CONCENTRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) strânge, a (se) aduna, a (se) acumula într-un singur loc, într-un anumit centru. 2. tr. A chema vremelnic sub arme un rezervist pentru instruire. 3. refl. A-și aținti privirea, a-și încorda atenția într-un anumit punct, către ceva; a fi absorbit de ceva. 4. tr. A mări procentul unui component într-o soluție sau într-un amestec. 5. tr. A separa părțile cu minereuri utile din minereul brut. [< fr. concentrer, cf. it. concentrare].

CONCENTRÁ vb. I. refl. a (se) strânge, a (se) aduna, a (se) acumula într-un (singur) loc; a (se) îndrepta spre un (singur) punct. II. refl. a-și încorda atenția, gândirea într-o (singură) direcție; a fi preocupat de ceva. III. tr. 1. a chema vremelnic sub arme un rezervist pentru instruire. 2. a mări procentul unui component într-o soluție, într-un amestec. 3. a separa părțile cu minereuri utile din minereul brut. (<fr. concentrer)

A SE CONCENTRÁ mă ~éz intranz. 1) A se strânge în cantitate mare (într-un singur loc). 2) A-și încorda atenția (într-o singură direcție). /<fr. concentrer