2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conț2 sn [At: (a. 1819) URICARIUL VII, 80/16 / Pl: ~i / E: conți] (Îvp) Consul (3).

conț1 sn [At: NOVACOVICIU, C. B. 6 / Pl: ~uri / E: mg konc] 1 (Trs; Mol) Bucată. 2 (Reg) Halcă. 3 (Fig) Os. 4 (Înv) Teanc de 24 de coli de hârtie.

CONȚ, conțuri, s. n. (Înv.) Grup de 24 de coli de hârtie. – Din magh. konc.

CONȚ, conțuri, s. n. (Înv.) Grup de 24 de coli de hârtie. – Din magh. konc.

CONȚ, conțuri, s. n. (învechit) Grup de 24 de coli de hîrtie. V. testea. Rogu-te, du-te... și cumpără un conț de hîrtie specială. CARAGIALE, O. VII 132. Mînjind o jumătate de conț pe toată ziua... scrie cum îi vine, fără să-și bată capul. NEGRUZZI, S. II 269.

conț n. Mold. testea: conț de hârtie. [Ung. KONC].

2) conț n., pl. urĭ (ung. konc, conț, d. vsl. konsŭ, bucată. V. cotonog). Mold. Testea. Trans. Jiŭ. Bucată: un conț de plăcintă.

*cónsul m., pl. (lat. cónsul, cónsulis). Numele celor doĭ prezidențĭ aĭ vechiĭ republicĭ romane și aĭ celor treĭ prezidențĭ aĭ primeĭ republicĭ franceze de la anu VIII pînă la Imperiŭ (1799-1804). Astăzĭ, agent care, în străinătate, apăra supușii statuluĭ care l-a trimes. (E maĭ mic de cît ministru plenipotențiar). – Vulg. conț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conț (înv.) s. n., pl. cónțuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

conț (-ți), s. n.1. Bucată, crîmpei, fragment. – 2. Teanc de cinci foi de hîrtie. Mag. konc (Miklosich, Lexicon, 329; Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 120), din sl. kǫsŭ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONȚ cf. subst. conț „testea, bucată de pîine”. 1. Conț ard. (Haț 53); – Mihail, neg. (Ț-Rom 145); -u (17 B II 5); -iu, Ion, ard. (An Com). 2. Conțea (17 B III 258); Conțescul, Pană, 1699 (Ard II 143); – Gr., log. (Sd XXI); – Vlad, log. (An C III 740) etc. Conțești s. 3. Cf. Conțagău, Colo neț (Isp III1 117).

Intrare: conț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • co
  • conțul
  • conțu‑
plural
  • conțuri
  • conțurile
genitiv-dativ singular
  • co
  • conțului
plural
  • conțuri
  • conțurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Conț
Conț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Conț
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conț

  • 1. învechit Grup de 24 de coli de hârtie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: testea top (pachet) 2 exemple
    exemple
    • Rogu-te, du-te... și cumpără un conț de hîrtie specială. CARAGIALE, O. VII 132.
      surse: DLRLC
    • Mînjind o jumătate de conț pe toată ziua... scrie cum îi vine, fără să-și bată capul. NEGRUZZI, S. II 269.
      surse: DLRLC

etimologie: