2 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

comunicát2, ~ă a [At: DA / Pl: ~áți, ~e / E: comunica] 1 Care a fost făcut cunoscut. 2 Care s-a transmis.

comunicát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~e / E: comunica] 1 Informație oficială, difuzată prin presă, radio etc., asupra unor evenimente importante de actualitate. 2 (Mil) Buletin prin care comandamentul suprem al unei armate informează publicul în timp de război asupra operațiilor militare. 3-4 Comunicare (1-2).

COMUNICÁT, comunicate, s. n. Înștiințare oficială specială, difuzată prin presă, radio etc., asupra unor evenimente importante de actualitate. ♦ Buletin prin care comandamentul suprem al unei armate informează publicul în timp de război asupra operațiilor militare. – Din fr. communiqué.

COMUNICÁT, comunicate, s. n. Înștiințare oficială specială, difuzată prin presă, radio etc., asupra unor evenimente importante de actualitate. ♦ Buletin prin care comandamentul suprem al unei armate informează publicul în timp de război asupra operațiilor militare. – Din fr. communiqué.

COMUNICÁT, comunicate, s. n. Comunicare, informație oficială (în special în problemele de însemnătate națională și internațională) difuzată prin presă, prin radio etc. Un comunicat al primăriei dădu de știre că au fost aduse cincisprezece vagoane cu făină. PAS, Z. III 162. ♦ Buletin, prin care comandamentul suprem al unei armate informează publicul, în timp de război, asupra operațiilor militare.

comunicát s. n., pl. comunicáte

comunicát s. n., pl. comunicáte

COMUNICÁT s.n. Înștiințare, informație oficială difuzată prin presă, prin radio etc. asupra anumitor tratative diplomatice, evenimente etc. ♦ Buletin oficial al comandamentului suprem al unei armate, prin care publicul este informat în timp de război cu privire la operațiile militare. [Cf. fr. communiqué, it. comunicato].

COMUNICÁT s. n. înștiințare oficială difuzată prin presă, radio etc. asupra anumitor tratative diplomatice, evenimente etc. *buletin oficial al comandamentului suprem al unei armate prin care publicul este informat în timp de război cu privire la operațiile militare. (<fr. communiqué)

COMUNICÁT ~e n. 1) Înștiințare oficială, emisă de un organ în drept, referitoare la un eveniment important. 2) (în vreme de război) Buletin informativ despre mersul operațiilor militare. /<fr. communiqué

comunicat n. informațiune dată ziarelor de o autoritate superioară.

*comunicát n., pl.e (fr. communiqué). Lucru comunicat, informațiune dată de o autoritate p. a rectifica un zvon fals.

comunicá [At: KRETZULESCU, A. 31/6 / Pzi: comuníc / E: fr communiquer] 1-2 vt A face cunoscut pe cale orală sau scrisă Și: a da de știre, a informa, a înștiința, a spune. 3 vt A face cuiva parte din ceva Și: a împărtăși, a transmite. 4-5 vi (D. oameni, comunități sociale etc.) A se pune în legătură cu cineva sau cu ceva. 6 vi (D. oameni, comunități sociale etc.) A vorbi cu cineva. 7 vi (D. lucruri) A fi în legătură cu ceva. 8-9 vtr (Bis; înv) A (se) cumineca. 10 vi A prezenta, într-un cerc de specialiști, o contribuție personală într-o problemă științifică.

COMUNICÁ, comúnic, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut, a da de știre; a informa, a înștiința, a spune. ♦ Intranz. (Despre oameni, comunități sociale etc.) A se pune în legătură, în contact cu...; a vorbi cu... 2. Intranz. A fi în legătură cu..., a duce la... Cămara comunică cu pivnița. – Din fr. communiquer.

COMUNICÁ, comúnic, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut, a da de știre; a informa, a înștiința, a spune. ♦ Intranz. (Despre oameni, comunități sociale etc.) A se pune în legătură, în contact cu...; a vorbi cu... 2. Intranz. A fi în legătură cu..., a duce la... Cămara comunică cu pivnița. – Din fr. communiquer.

COMUNICÁ, comuníc, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut, a transmite ceva cuiva (verbal sau în scris), a da de știre; a înștiința, a informa, a spune. Să știi că nu-mi comunici nimic nou. SEBASTIAN, T. 56. Ni s-a comunicat... că [mantalele] vor sosi în cîteva zile. SAHIA, N. 113. Noi cîțiva corespundeam între noi și ne comunicam unii altora lucrările și cugetările noastre. GHICA, A. 238. ♦ Intranz. (Despre persoane, comunități sociale etc.) A se pune în legătură, în contact cu...; a sta de vorbă, a vorbi cu... Limba este un mijloc, un instrument cu ajutorul căruia oamenii comunică între ei, fac schimb de idei și se înțeleg reciproc. STALIN, PROBL. LINGV. 20. 2. Intranz. (Despre un lucru) A fi în legătură cu..., a duce la... Peștera comunică cu un turn părăsit.

comunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 comúnică

comunicá vb., ind. prez. 1 sg. comúnic, 3 sg. și pl. comúnică

COMUNICÁ vb. 1. a anunța, a informa, a încunoștința, a înștiința, a vesti, (rar) a semnaliza, (Transilv. și Ban.) a știrici. (Vă ~ că trebuie să fiți prezenți.) 2. v. anunța. 3. v. transmite. 4. v. declara.

COMUNICÁ vb. v. cumineca, împărtăși.

Intrare: comunica
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) comunica comunicare comunicat comunicând singular plural
comunică comunicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) comunic (să) comunic comunicam comunicai comunicasem
a II-a (tu) comunici (să) comunici comunicai comunicași comunicaseși
a III-a (el, ea) comunică (să) comunice comunica comunică comunicase
plural I (noi) comunicăm (să) comunicăm comunicam comunicarăm comunicaserăm, comunicasem*
a II-a (voi) comunicați (să) comunicați comunicați comunicarăți comunicaserăți, comunicaseți*
a III-a (ei, ele) comunică (să) comunice comunicau comunica comunicaseră
Intrare: comunicat
comunicat substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comunicat comunicatul comunica comunicata
plural comunicați comunicații comunicate comunicatele
genitiv-dativ singular comunicat comunicatului comunicate comunicatei
plural comunicați comunicaților comunicate comunicatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)