3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comunicat2, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: comunica] 1 Care a fost făcut cunoscut. 2 Care s-a transmis.

comunicát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~e / E: comunica] 1 Informație oficială, difuzată prin presă, radio etc., asupra unor evenimente importante de actualitate. 2 (Mil) Buletin prin care comandamentul suprem al unei armate informează publicul în timp de război asupra operațiilor militare. 3-4 Comunicare (1-2).

COMUNICÁT, comunicate, s. n. Înștiințare oficială specială, difuzată prin presă, radio etc., asupra unor evenimente importante de actualitate. ♦ Buletin prin care comandamentul suprem al unei armate informează publicul în timp de război asupra operațiilor militare. – Din fr. communiqué.

COMUNICÁT, comunicate, s. n. Înștiințare oficială specială, difuzată prin presă, radio etc., asupra unor evenimente importante de actualitate. ♦ Buletin prin care comandamentul suprem al unei armate informează publicul în timp de război asupra operațiilor militare. – Din fr. communiqué.

COMUNICÁT, comunicate, s. n. Comunicare, informație oficială (în special în problemele de însemnătate națională și internațională) difuzată prin presă, prin radio etc. Un comunicat al primăriei dădu de știre că au fost aduse cincisprezece vagoane cu făină. PAS, Z. III 162. ♦ Buletin, prin care comandamentul suprem al unei armate informează publicul, în timp de război, asupra operațiilor militare.

COMUNICÁT s.n. Înștiințare, informație oficială difuzată prin presă, prin radio etc. asupra anumitor tratative diplomatice, evenimente etc. ♦ Buletin oficial al comandamentului suprem al unei armate, prin care publicul este informat în timp de război cu privire la operațiile militare. [Cf. fr. communiqué, it. comunicato].

COMUNICÁT s. n. înștiințare oficială difuzată prin presă, radio etc. asupra anumitor tratative diplomatice, evenimente etc. *buletin oficial al comandamentului suprem al unei armate prin care publicul este informat în timp de război cu privire la operațiile militare. (<fr. communiqué)

COMUNICÁT ~e n. 1) Înștiințare oficială, emisă de un organ în drept, referitoare la un eveniment important. 2) (în vreme de război) Buletin informativ despre mersul operațiilor militare. /<fr. communiqué

comunicat n. informațiune dată ziarelor de o autoritate superioară.

*comunicát n., pl.e (fr. communiqué). Lucru comunicat, informațiune dată de o autoritate p. a rectifica un zvon fals.

comunicá [At: KRETZULESCU, A. 31/6 / Pzi: comuníc / E: fr communiquer] 1-2 vt A face cunoscut pe cale orală sau scrisă Si: a da de știre, a informa, a înștiința, a spune. 3 vt A face cuiva parte din ceva Si: a împărtăși, a transmite. 4-5 vi (D. oameni, comunități sociale etc.) A se pune în legătură cu cineva sau cu ceva. 6 vi (D. oameni, comunități sociale etc.) A vorbi cu cineva. 7 vi (D. lucruri) A fi în legătură cu ceva. 8-9 vtr (Bis; înv) A (se) cumineca. 10 vi A prezenta, într-un cerc de specialiști, o contribuție personală într-o problemă științifică.

COMUNICÁ, comúnic, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut, a da de știre; a informa, a înștiința, a spune. ♦ Intranz. (Despre oameni, comunități sociale etc.) A se pune în legătură, în contact cu...; a vorbi cu... 2. Intranz. A fi în legătură cu..., a duce la... Cămara comunică cu pivnița. – Din fr. communiquer.

COMUNICÁ, comúnic, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut, a da de știre; a informa, a înștiința, a spune. ♦ Intranz. (Despre oameni, comunități sociale etc.) A se pune în legătură, în contact cu...; a vorbi cu... 2. Intranz. A fi în legătură cu..., a duce la... Cămara comunică cu pivnița. – Din fr. communiquer.

COMUNICÁ, comuníc, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut, a transmite ceva cuiva (verbal sau în scris), a da de știre; a înștiința, a informa, a spune. Să știi că nu-mi comunici nimic nou. SEBASTIAN, T. 56. Ni s-a comunicat... că [mantalele] vor sosi în cîteva zile. SAHIA, N. 113. Noi cîțiva corespundeam între noi și ne comunicam unii altora lucrările și cugetările noastre. GHICA, A. 238. ♦ Intranz. (Despre persoane, comunități sociale etc.) A se pune în legătură, în contact cu...; a sta de vorbă, a vorbi cu... Limba este un mijloc, un instrument cu ajutorul căruia oamenii comunică între ei, fac schimb de idei și se înțeleg reciproc. STALIN, PROBL. LINGV. 20. 2. Intranz. (Despre un lucru) A fi în legătură cu..., a duce la... Peștera comunică cu un turn părăsit.

COMUNICÁ vb. I. 1. tr. A face cunoscut; a înștiința, a transmite. ♦ A face, a prezenta o comunicare. 2. intr. A fi, a se pune în legătură cu..., a vorbi cu...; a duce la... [P.i. comúnic. / < fr. communiquer, cf. lat. communicare].

COMUNICÁ vb. I. tr. a face cunoscut; a înștiința. ◊ a prezenta o comunicare (4). II. intr. a fi, a se pune în legătură cu... (<fr. communiquer, lat. communicare)

A COMUNICÁ comúnic 1. tranz. (știri, vești, informații) A aduce la cunoștința publicului larg; a transmite; a relata; a anunța; a emite; a difuza. 2. intranz. (despre persoane, comunități sociale) A întreține relații permanente; a fi în legături de prietenie. /<fr. communiquer

comunicà v. 1. a împărtăși, a transmite: soarele ne comunică căldura și lumina; 2. a face cunoscut: a comunica un secret; 3. a fi în comunicațiune: a comunica cu acuzatul; această poartă comunică cu o suterană.

*comúnic, a v. tr. (lat. commúnico, -áre. V. cuminec). Transmit, daŭ: soarele comunică căldură. Informez, fac cunoscut: a comunica un secret. V. intr. Îs în comunicațiune: a comunica cu un erudit, acest drum comunică cu orașu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comunicát s. n., pl. comunicáte

comunicát s. n., pl. comunicáte

comunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 comúnică

arată toate definițiile

Intrare: comunicat (adj.)
comunicat2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comunicat
  • comunicatul
  • comunicatu‑
  • comunica
  • comunicata
plural
  • comunicați
  • comunicații
  • comunicate
  • comunicatele
genitiv-dativ singular
  • comunicat
  • comunicatului
  • comunicate
  • comunicatei
plural
  • comunicați
  • comunicaților
  • comunicate
  • comunicatelor
vocativ singular
plural
Intrare: comunicat (s.n.)
comunicat1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comunicat
  • comunicatul
  • comunicatu‑
plural
  • comunicate
  • comunicatele
genitiv-dativ singular
  • comunicat
  • comunicatului
plural
  • comunicate
  • comunicatelor
vocativ singular
plural
Intrare: comunica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • comunica
  • comunicare
  • comunicat
  • comunicatu‑
  • comunicând
  • comunicându‑
singular plural
  • comunică
  • comunicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • comunic
(să)
  • comunic
  • comunicam
  • comunicai
  • comunicasem
a II-a (tu)
  • comunici
(să)
  • comunici
  • comunicai
  • comunicași
  • comunicaseși
a III-a (el, ea)
  • comunică
(să)
  • comunice
  • comunica
  • comunică
  • comunicase
plural I (noi)
  • comunicăm
(să)
  • comunicăm
  • comunicam
  • comunicarăm
  • comunicaserăm
  • comunicasem
a II-a (voi)
  • comunicați
(să)
  • comunicați
  • comunicați
  • comunicarăți
  • comunicaserăți
  • comunicaseți
a III-a (ei, ele)
  • comunică
(să)
  • comunice
  • comunicau
  • comunica
  • comunicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comunicat (s.n.)

  • 1. Înștiințare oficială specială, difuzată prin presă, radio etc., asupra unor evenimente importante de actualitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN un exemplu
    exemple
    • Un comunicat al primăriei dădu de știre că au fost aduse cincisprezece vagoane cu făină. PAS, Z. III 162.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Buletin prin care comandamentul suprem al unei armate informează publicul în timp de război asupra operațiilor militare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

comunica

  • 1. tranzitiv A face cunoscut, a da de știre.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: informa spune transmite înștiința 3 exemple
    exemple
    • Să știi că nu-mi comunici nimic nou. SEBASTIAN, T. 56.
      surse: DLRLC
    • Ni s-a comunicat... că [mantalele] vor sosi în cîteva zile. SAHIA, N. 113.
      surse: DLRLC
    • Noi cîțiva corespundeam între noi și ne comunicam unii altora lucrările și cugetările noastre. GHICA, A. 238.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A face, a prezenta o comunicare.
      surse: DN
    • 1.2. intranzitiv (Despre oameni, comunități sociale etc.) A se pune în legătură, în contact cu...; a vorbi cu...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Limba este un mijloc, un instrument cu ajutorul căruia oamenii comunică între ei, fac schimb de idei și se înțeleg reciproc. STALIN, PROBL. LINGV. 20.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv A fi în legătură cu..., a duce la...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Cămara comunică cu pivnița.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Peștera comunică cu un turn părăsit.
      surse: DLRLC

etimologie: