opțiuni

2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPLETÁT, -Ă, completați, -te, adj. Care a devenit complet; întregit. – V. completa.

COMPLETÁT, -Ă, completați, -te, adj. Care a devenit complet; întregit. – V. completa.

completat2, ~ă a [At: IORGA, L. R. 154 / V: ~ect~2 / Pl: ~ați, ~e / E: completa] Întregit.

completát1 sn [At: MDA ms / V: ~ect~1 / Pl: ~uri / E: completa] Completare (1)

COMPLECTÁ vb. I v. completa.

COMPLECTÁ vb. I v. completa.

COMPLECTÁ vb. I v. completa.

COMPLETÁ, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complectá vb. I] – Din fr. compléter.

COMPLETÁ, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complectá vb. I] – Din fr. compléter.

complecta v vz completa

complectat2, ~ă a vz completat2

complectat1 sn vz completat1

completa vt [At: KRETZULESCU, A. / V: ~ectá / Pzi: ~téz / E: fr compléter] A adăuga pentru a fi complet2 (1).

COMPLETÁ, completez, vb. I. Tranz. A întregi un lucru care nu este complet, a adăuga ceea ce-i lipsește pentru a fi complet. Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă [a întemeierii Principatelor]. Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13. – Variantă: complectá vb. I.

COMPLECTÁ vb. I. v. completa.

COMPLETÁ vb. I. tr. A întregi (un lucru incomplet). [Var. complecta vb. I. / < fr. compléter].

COMPLETÁ vb. tr. a întregi (un lucru incomplet). (< fr. compléter)

A COMPLETÁ ~éz tranz. A face să fie complet (adăugând ceea ce lipsește); a întregi; a complini. /<fr. compléter

completá v. a (se) face complet.

*completéz v. tr. (fr. completer). Fac complet, întregesc: a completa o sumă. – Fals -ctez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

completá (a ~) vb., ind. prez. 3 completeáză

completá vb., ind. prez. 1 sg. completéz, 3 sg. și pl. completeáză

completez.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPLETÁT adj. împlinit, întregit, rotunjit. (Un text ~.)

arată toate definițiile

Intrare: completat
completat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • completat
  • completatul
  • completatu‑
  • completată
  • completata
plural
  • completați
  • completații
  • completate
  • completatele
genitiv-dativ singular
  • completat
  • completatului
  • completate
  • completatei
plural
  • completați
  • completaților
  • completate
  • completatelor
vocativ singular — —
plural — —
complectat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complectat
  • complectatul
  • complectatu‑
  • complectată
  • complectata
plural
  • complectați
  • complectații
  • complectate
  • complectatele
genitiv-dativ singular
  • complectat
  • complectatului
  • complectate
  • complectatei
plural
  • complectați
  • complectaților
  • complectate
  • complectatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: completa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • completa
  • completare
  • completat
  • completatu‑
  • completând
  • completându‑
 singular plural
  • completează
  • completați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • completez
 (să)
  • completez
  • completam
  • completai
  • completasem
a II-a (tu)
  • completezi
 (să)
  • completezi
  • completai
  • completași
  • completaseși
a III-a (el, ea)
  • completează
 (să)
  • completeze
  • completa
  • completă
  • completase
plural I (noi)
  • completăm
 (să)
  • completăm
  • completam
  • completarăm
  • completaserăm
  • completasem
a II-a (voi)
  • completați
 (să)
  • completați
  • completați
  • completarăți
  • completaserăți
  • completaseți
a III-a (ei, ele)
  • completează
 (să)
  • completeze
  • completau
  • completară
  • completaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • complecta
  • complectare
  • complectat
  • complectatu‑
  • complectând
  • complectându‑
 singular plural
  • complectează
  • complectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • complectez
 (să)
  • complectez
  • complectam
  • complectai
  • complectasem
a II-a (tu)
  • complectezi
 (să)
  • complectezi
  • complectai
  • complectași
  • complectaseși
a III-a (el, ea)
  • complectează
 (să)
  • complecteze
  • complecta
  • complectă
  • complectase
plural I (noi)
  • complectăm
 (să)
  • complectăm
  • complectam
  • complectarăm
  • complectaserăm
  • complectasem
a II-a (voi)
  • complectați
 (să)
  • complectați
  • complectați
  • complectarăți
  • complectaserăți
  • complectaseți
a III-a (ei, ele)
  • complectează
 (să)
  • complecteze
  • complectau
  • complectară
  • complectaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

completat complectat

etimologie:

  • vezi completa
    surse: DEX '98 DEX '09

completa complecta

  • 1. A întregi, a adăuga pentru a fi complet.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: complini întregi antonime: descompleta 3 exemple
    exemple
    • Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709.
      surse: DLRLC
    • Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31.
      surse: DLRLC
    • Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă [a întemeierii Principatelor]. Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13.
      surse: DLRLC

etimologie: