2 intrări

33 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

completáre sf [At: MURGOCI – LUDWIG, M. 37 / V: ~ect~ / Pl: ~tắri / E: completa] 1 Întregire. 2 Ceea ce se adaugă pentru a completa. 3 Film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. 4 (Mil; iuz; îlav) În ~ În perioada în care cei ce-și satisfac serviciul militar nu sunt încazarmați.

COMPLETÁRE, completări, s. f. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ Ceea ce se adaugă pentru a completa. ♦ Film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. [Var.: complectáre s. f.] – V. completa.

COMPLETÁRE, completări, s. f. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ Ceea ce se adaugă pentru a completa. ♦ Film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. [Var.: complectáre s. f.] – V. completa.

COMPLETÁRE, completări, s. f. Acțiunea de a completa; întregire, împlinire. (Concretizat) Ceea ce se adaugă pentru a completa; film scurt, secundar, menit să completeze programul. – Variantă: complectáre s. f.

completáre s. f., g.-d. art. completắrii; pl. completắri

completáre s. f., g.-d. art. completării; pl. completări

COMPLETÁRE s. 1. împlinire, întregire, rotunjire, (livr.) complinire. (~ sumei până la...) 2. (concr.) complement, complinire, întregire. (A adăugat o ~.) 3. v. adaos.

COMPLETÁRE s.f. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Ceea ce se adaugă pentru completare. [Var. complectare s.f. / < completa].

COMPLETÁRE s. f. acțiunea de a completa. ◊ ceea ce se adaugă pentru completare. (< completa)

completá vt [At: KRETZULESCU, A. / V: ~ectá / Pzi: ~téz / E: fr compléter] A adăuga pentru a fi complet2 (1).

COMPLECTÁ vb. I v. completa.

Este o formă greșită, trebuie evitată. Apare în DEX pentru direcționarea la forma corectă. - LauraGellner

COMPLECTÁRE s. f. v. completare.

Este o formă greșită, trebuie evitată. Apare în DEX pentru direcționarea la forma corectă. - LauraGellner

COMPLETÁ, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complectá vb. I] – Din fr. compléter.

COMPLECTÁ vb. I v. completa.

COMPLECTÁRE s. f. v. completare.

COMPLETÁ, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complectá vb. I] – Din fr. compléter.

COMPLECTÁ vb. I v. completa.

COMPLECTÁRE s. f. v. completare.

COMPLETÁ, completez, vb. I. Tranz. A întregi un lucru care nu este complet, a adăuga ceea ce-i lipsește pentru a fi complet. Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă [a întemeierii Principatelor]. Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13. – Variantă: complectá vb. I.

completá (a ~) vb., ind. prez. 3 completeáză

Intrare: completa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) completa completare completat completând singular plural
completea completați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) completez (să) completez completam completai completasem
a II-a (tu) completezi (să) completezi completai completași completaseși
a III-a (el, ea) completea (să) completeze completa completă completase
plural I (noi) completăm (să) completăm completam completarăm completaserăm, completasem*
a II-a (voi) completați (să) completați completați completarăți completaserăți, completaseți*
a III-a (ei, ele) completea (să) completeze completau completa completaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) complecta complectare complectat complectând singular plural
complectea complectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) complectez (să) complectez complectam complectai complectasem
a II-a (tu) complectezi (să) complectezi complectai complectași complectaseși
a III-a (el, ea) complectea (să) complecteze complecta complectă complectase
plural I (noi) complectăm (să) complectăm complectam complectarăm complectaserăm, complectasem*
a II-a (voi) complectați (să) complectați complectați complectarăți complectaserăți, complectaseți*
a III-a (ei, ele) complectea (să) complecteze complectau complecta complectaseră
Intrare: completare
completare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular completare completarea
plural completări completările
genitiv-dativ singular completări completării
plural completări completărilor
vocativ singular
plural
complectare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular complectare complectarea
plural complectări complectările
genitiv-dativ singular complectări complectării
plural complectări complectărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)