2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

complectát1 sn vz completat1

complectát2, ~ă a vz completat2

completá vt [At: KRETZULESCU, A. / V: ~ectá / Pzi: ~téz / E: fr compléter] A adăuga pentru a fi complet2 (1).

COMPLECTÁ vb. I v. completa.

Este o formă greșită, trebuie evitată. Apare în DEX pentru direcționarea la forma corectă. - LauraGellner

COMPLETÁ, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complectá vb. I] – Din fr. compléter.

COMPLECTÁ vb. I v. completa.

COMPLETÁ, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complectá vb. I] – Din fr. compléter.

COMPLECTÁ vb. I v. completa.

COMPLETÁ, completez, vb. I. Tranz. A întregi un lucru care nu este complet, a adăuga ceea ce-i lipsește pentru a fi complet. Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă [a întemeierii Principatelor]. Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13. – Variantă: complectá vb. I.

completá (a ~) vb., ind. prez. 3 completeáză

completá vb., ind. prez. 1 sg. completéz, 3 sg. și pl. completeáză

COMPLETÁ vb. a împlini, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (~ pâna la suma de...)

A completa ≠ a descompleta

COMPLECTÁ vb. I. v. completa.

COMPLETÁ vb. I. tr. A întregi (un lucru incomplet). [Var. complecta vb. I. / < fr. compléter].

COMPLETÁ vb. tr. a întregi (un lucru incomplet). (< fr. compléter)

A COMPLETÁ ~éz tranz. A face să fie complet (adăugând ceea ce lipsește); a întregi; a complini. /<fr. compléter

completá v. a (se) face complet.

*completéz v. tr. (fr. completer). Fac complet, întregesc: a completa o sumă. – Fals -ctez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COMPLETÁ vb. a împlini, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (~ pînă la suma de...)

Intrare: completa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) completa completare completat completând singular plural
completea completați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) completez (să) completez completam completai completasem
a II-a (tu) completezi (să) completezi completai completași completaseși
a III-a (el, ea) completea (să) completeze completa completă completase
plural I (noi) completăm (să) completăm completam completarăm completaserăm, completasem*
a II-a (voi) completați (să) completați completați completarăți completaserăți, completaseți*
a III-a (ei, ele) completea (să) completeze completau completa completaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) complecta complectare complectat complectând singular plural
complectea complectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) complectez (să) complectez complectam complectai complectasem
a II-a (tu) complectezi (să) complectezi complectai complectași complectaseși
a III-a (el, ea) complectea (să) complecteze complecta complectă complectase
plural I (noi) complectăm (să) complectăm complectam complectarăm complectaserăm, complectasem*
a II-a (voi) complectați (să) complectați complectați complectarăți complectaserăți, complectaseți*
a III-a (ei, ele) complectea (să) complecteze complectau complecta complectaseră
Intrare: complectat
complectat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular complectat complectatul complecta complectata
plural complectați complectații complectate complectatele
genitiv-dativ singular complectat complectatului complectate complectatei
plural complectați complectaților complectate complectatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)