complectát¹ sn vz completat¹

complectát², ~ă a vz completat²

completa vt [At: KRETZULESCU, A. / V: ~ectá / Pzi: ~téz / E: fr compléter] A adăuga pentru a fi complet² (1).

COMPLECTÁ vb. I v. completa.^[1]

COMPLETÁ, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet². [Var.: complectá vb. I] – Din fr. compléter.

COMPLECTÁ vb. I v. completa.

COMPLETÁ, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet². [Var.: complectá vb. I] – Din fr. compléter.

COMPLECTÁ vb. I v. completa.

COMPLETÁ, completez, vb. I. Tranz. A întregi un lucru care nu este complet, a adăuga ceea ce-i lipsește pentru a fi complet. Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă [a întemeierii Principatelor]. Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13. – Variantă: complectá vb. I.

completá (a ~) vb., ind. prez. 3 completeáză

completá vb., ind. prez. 1 sg. completéz, 3 sg. și pl. completeáză

COMPLETÁ vb. a împlini, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (~ pâna la suma de...)

A completa ≠ a descompleta

COMPLECTÁ vb. I. v. completa.

COMPLETÁ vb. I. tr. A întregi (un lucru incomplet). [Var. complecta vb. I. / < fr. compléter].

COMPLETÁ vb. tr. a întregi (un lucru incomplet). (< fr. compléter)

A COMPLETÁ ~éz tranz. A face să fie complet (adăugând ceea ce lipsește); a întregi; a complini. /<fr. compléter

completá v. a (se) face complet.

*completéz v. tr. (fr. completer). Fac complet, întregesc: a completa o sumă. – Fals -ctez.

COMPLETA vb. a împlini, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (~ pînă la suma de...)