COMOÁRĂ, comori, s. f. Mulțime de bani sau de obiecte de preț (păstrate sub lacăt, ascunse în pământ etc.). ♦ Avuție, avere, avut. ♦ Fig. Persoană extrem de iubită sau de prețuită. – Din sl. komora.

comoáră sf [At: (cca. 1550) CUV. D. BĂTR. II, 459 / V: cămóră, coam~ / Pl: ~óri, (înv) ~re, (dial) comorâle / E: vsl комора, rs, ucr комора, pn komora, srb kúmora, lat camera] 1 (Iuz) Cămară. 2 (Îrg) Ascunzătoare. 3 (Îrg) Cimitir. 4-5 Grămadă de aur sau de obiecte de preț (păstrate sub lacăt, ascunse în pământ etc.). 6 (Înv, îs) Cel de pe ~ Dracul. 7 Avuție. 8 Tezaur. 9 Ceea ce e mai de preț pentru sufletul omenesc. 10 (Fig) Persoană extrem de iubită sau de prețuită. 11 (Ast; îs) ~ra lui Iov sau ~ cu sfredel Constelația Polux.

COMOÁRĂ, comori, s. f. Grămadă de bani sau de obiecte de preț (păstrate sub lacăt, ascunse în pământ etc.). ♦ Avuție, avere, avut. ♦ Fig. Persoană extrem de iubită sau de prețuită. – Din sl. komora.

COMOÁRĂ, comori, s. f. 1. Grămadă de bani sau de obiecte de preț. Comori ascunse-n oală Și-ngropate – Oale, spui? Le-am lăsat să facă pui. COȘBUC, P. I 330. Un cerșitori... ședea pe o comoară și cerea milostenie. CREANGĂ, P. 134. ◊ (Poetic) Ce fete dragi! Dar ce comori Pe rochii lungi, țesute-n flori! COȘBUC, P. I 55. ◊ Expr. (În superstiții) Cel de pe comoară = dracul (închipuit ci păzitor al comorilor îngropate). Parcă ești cel de pe comoară, măi, de știi toate cele. CREANGĂ, P. 150. ♦ (Adesea la pl.) Avuție, avere, avut. Vrednic, ești de comoara ce ți-o las. CREANGĂ, P. 226. Mîndra mea tare-i avută, Are bani, are comori, Dar nu are pețitori. HODOȘ, P. P. 179. ◊ (Poetic) Dezgroapă, moșnege, cu mîinile-n tremur Comoara ta sfîntă de jale! Tu porți ferecate durerile noastre în vaietul strunelor tale. GOGA, P. 66. 2. Fig. Bun neprețuit, tezaur. Să mă-nșel că te dezmierd, Stinsa mea comoară, Și să tremur că te pierd-Ca întîia oară! TOMA, C. V. 95. Cunosc atîți netrebnici care zic: Să nu pui preț pe anii care zboară! Ei nu pricep că viața-i o comoară Și nu prevăd în moarte-un inamic. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 137. Mîndră, mîndruleana mea, Draga mea, comoara mea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312.

COMOÁRĂ ~óri f. 1) Cantitate mare de bani sau de obiecte prețioase. 2) Totalitate a bunurilor care se află în posesia cuiva; avere; avut. 3) fig. Lucru sau ființă foarte prețuită și dragă; odor. [G.-D. comorii] /<sl. komora

COMOARĂ s.f. (Trans. SV) Vizuină. Ca schimenul ce. iaste de lășuiești în comoara sa. PS. SEC. XVIII, 32^v. Etimologie: sl. komora. Cf, c o v r u, m i ș i n ă, p e ș t e r ă.

comoară f. 1. grămadă de aur, de argint, de lucruri prețioase; 2. locul unde se află închisă comoara; 3. fig. se zice de tot ce se consideră ca prețios, ce poate fi folositor: munca este o comoară; 4. fig. mină abundantă: inima-i o comoară de bunătăți. [Slav. KOMORA, cămara vistieriei].

comoáră f., pl. orĭ (vsl. sîrb. rut. komora, cămara [vistirriiĭ], d. lat. cámara, cámera, cameră, cămară). Vechĭ. Ascunzătoare. Azĭ. Tezaur, lucrurĭ prețioase (maĭ ales banĭ) ascunse în pămînt orĭ aĭurea. Cel de pe comoară, dracu (după credința poporuluĭ că fie-care comoară e păzită de un drac): parcă-ĭ cel de pe comoară (de ridicul ce e îmbrăcat). Fig. Lucru prețios: munca, sănătatea e o comoară. Comoara (luĭ Iov), steaŭa luĭ Poluce, din constelațiunea Gemenilor. V. gherghir.

comoáră s. f., g.-d. art. comórii; pl. comóri

comoáră s. f., g.-d. art. comórii; pl. comóri

COMOÁRA s. art. v. pollux.

comoara s. art. v. POLLUX.

CEL DE PE COMOÁRĂ s. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

COMOÁRĂ s. v. cimitir.

COMOÁRĂ s. tezaur. (O ~ găsită în pământ.)

cel-de-pe-comoară s. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.

comoară s. v. CIMITIR.

COMOARĂ s. tezaur. (O ~ găsită în pămînt.)

comoáră (comóri), s. f. – 1. (Înv.) Vizuină, bîrlog, ascunzătoare. – 2. Grămadă de bani sau de obiecte de preț îngropată în pămînt sau ascunsă. – 3. Tezaur. – 4. Mină, sursă, izvor. – 5. Steaua Polux. Sl. komora „tezaur public”, din sl. komara „încăpere”, și acesta din lat. camera sau din ngr. ϰαµάρα (Miklosich, Fremdw., 99; Miklosich, Lexicon, 299; Cihac, II, 71; Conev 81; DAR); cf. sb. komòra, cr., slov., ceh., pol., rut., rus. komora „tezaur public”. Cf. și cămară, chimir, comarnic. – Der. comornic, s. m. (înv., cămăraș al regelui Poloniei), din pol. komornik.

COMOARA, numele popular al stelei Pollux din constelația Gemenii.