comoară sf [At: (cca. 1550) CUV. D. BĂTR. II, 459 / V: cămoră, coam~ / Pl: ~ori, (înv) ~re, (dial) comorâle / E: vsl комора, rs, ucr комора, pn komora, srb kumora, lat camera] 1 (Iuz) Cămară. 2 (Îrg) Ascunzătoare. 3 (Îrg) Cimitir. 4-5 Grămadă de aur sau de obiecte de preț (păstrate sub lacăt, ascunse în pământ etc.). 6 (Înv, îs) Cel de pe ~ Dracul. 7 Avuție. 8 Tezaur. 9 Ceea ce e mai de preț pentru sufletul omenesc. 10 (Fig) Persoană extrem de iubită sau de prețuită. 11 (Ast; îs) ~ra lui Iov sau ~ cu sfredel Constelația Polux.