2 definiții pentru comerciu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comérciu sn vz comerț

*comerciŭ n. (lat. commercium, d. con-, împreună, și merx, mercis, marfă. V. mercantil, marchidan, ĭarmaroc). Negoț, schimb de marfă și de banĭ. Negustorime: comerciu se plînge. Cameră de comerciŭ, corp de comercianțĭ care informează guvernu despre chestiunile comerciale. – Ob., dar nu maĭ bine, comerț, pl. urĭ (germ. kommerz). V. trafic.

Intrare: comerciu
substantiv neutru (N50)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comerciu
  • comerciul
  • comerciu‑
plural
  • comerciuri
  • comerciurile
genitiv-dativ singular
  • comerciu
  • comerciului
plural
  • comerciuri
  • comerciurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)