22 de definiții pentru comerț (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

come sn [At: (a. 1776) URICARIUL I. 179 / V: ~rciu, ~rs, ~țiom / Pl: (rar) ~uri / E: lat commercium, it commercio, fr commerce] 1 Schimb de produse prin vânzarea și cumpărarea lor. 2 (Îs) Cameră de ~ Instituție care reglementează comerțul. 3 (Iuz) Academie de ~ Instituție de învățământ superior care pregătește persoanele care lucrează în domeniul comerțului (1). 4 (Îs) Codice de ~ Cod comercial. 5 Clasă a comercianților. 6 (Fig; îe) A face ~ cu ceva A face comerț (1) ilegal cu ceva. 7 (Frm) Relații de prietenie.

COMÉRȚ s. n. Schimb de produse prin cumpărarea și vânzarea lor; ramură a economiei în cadrul căreia se desfășoară circulația mărfurilor. – Din fr. commerce, lat. commercium.

COMÉRȚ, (rar) comerțuri, s. n. Schimb de produse prin cumpărarea și vânzarea lor; ramură a economiei în cadrul căreia se desfășoară circulația mărfurilor. – Din fr. commerce, lat. commercium.

COMÉRȚ s. n. Activitate economică constînd din schimbul de mărfuri, prin cumpărarea și vînzarea lor. Comerțul mondial și piața mondială inaugurează în secolul al XVI-lea istoria modernă a capitalului. MARX, C. I 159. Comerțul dintre țările lagărului socialist constituie o importantă parte componentă a economiei lor planificate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2554. ◊ Comerț de stat = comerț caracteristic țărilor socialiste și democrat-populare, efectuat de către stat, prin organele sale, în interiorul țării (asigurînd satisfacerea nevoilor materiale, ale populației) și în exterior (cu alte state). Cooperația sătească împreună cu comerțul de stat au rolul de a organiza schimbul de produse între oraș și sat. REZ. HOT. I 98. Comerț cooperatist = comerț efectuat de cooperative. Comerț particular = comerț efectuat de către particulari izolați care urmăresc prin această activitate profitul; negustorie, negoț. Comerț extern (sau exterior) = schimb de mărfuri cu alte state. Comerț intern (sau interior) = comerț efectuat între granițele unei țări. Schimbul de mărfuri dintre oraș și sat reprezintă o verigă principală a comerțului interior al Republicii Populare Romîne. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 81. Comerț de intimpinare v. întîmpinare. Comerț cu amănuntul v. amănunt. Comerț angro, cu ridicata sau cu toptanul v. angro. Comerț ambulant v. ambulant. Comerț pe picior v. picior. Cameră de comerț v. cameră. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de», arătînd felul mărfii) Comerț de alimente. Comerț de fructe.Fig. (Peiorativ) A face comerț cu sentimentele (sau cu onoarea etc.) = a folosi sentimentele (sau onoarea etc.) în mod josnic, degradant, în vederea atingerii unor foloase personale. – Variantă: (învechit) comérci (I. IONESCU, P. 429) s. n.

COMÉRȚ s.n. Schimb de produse prin vânzare și cumpărare. [Pl. -țuri. / < lat. commercium, cf. fr. commerce, it. commercio].

COMÉRȚ s. n. schimb de produse prin vânzare – cumpărare; ramură a economiei în cadrul căreia se desfășoară circulația mărfurilor. ♦ cameră de ~ = asociație legal constituită în vederea promovării schimburilor comerciale; ~ electronic = comerț făcut prin Internet. (< fr. commerce, lat. commercium, it. commercio)

COMÉRȚ ~uri n. 1) Activitate economică de valorificare a mărfurilor prin procesul de vînzare-cumpărare; negoț. 2) Ramură a economiei naționale în care se realizează circulația mărfurilor. /<fr. commerce, lat. commercium

comerț n. 1. negoț, schimb de mărfuri sau de producțiuni: comerțul exterior coprinde exportațiunea și importațiunea; 2. corpul comercianților, negustorime: comerțul se plânge; codice de comerț, care regulează drepturile și obligațiunile comercianților, efectele actelor și contractelor comerciale; Cameră de comerț, corp de vechi negustori care informează guvernul asupra chestiunilor relative la comerț și industrie.

*comerciŭ n. (lat. commercium, d. con-, împreună, și merx, mercis, marfă. V. mercantil, marchidan, ĭarmaroc). Negoț, schimb de marfă și de banĭ. Negustorime: comerciu se plînge. Cameră de comerciŭ, corp de comercianțĭ care informează guvernu despre chestiunile comerciale. – Ob., dar nu maĭ bine, comerț, pl. urĭ (germ. kommerz). V. trafic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comérț s. n., pl. comérțuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMÉRȚ s. negoț, negustorie, (rar) prăvălie, (înv. și reg.) sfârnărie, (turcism înv.) pazarlâc. (Se ocupa cu ~ul.)

COME s. negoț, negustorie, (rar) prăvălie, (înv. și reg.) sfîrnărie, (turcism înv.) pazarlîc. (Se ocupa cu ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

comérț (comérțuri), s. m. – Schimb de produse prin cumpărare și vînzare. – Var. (înv.) comerciu. Lat. commercium, în parte prin it. commerzio sau cu pronunțarea germ. (sec. XVIII). – Der. comercia (var. comersa), vb. (a face comerț); comercial, adj., din fr. commercial; comercializa, vb. (a pune în vînzare), din fr. commercialiser; comerciant, s. m., din fr. comerçant.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COMERȚ. Subst. Comerț, negoț, trafic, simonie, negustorie, alișveriș (fam.); afacere, tranzacție, pazarlîc (înv.), tîrg. Comerț de stat, comerț socialist, comerț cooperatist, comerț particular; comerț extern (exterior), comerț intern (interior); comerț de întîmpinare; comerț cu amănuntul, comerț cu bucata, comerț angro, comerț cu ridicata, comerț cu toptanul; comerț ocazional, comerț (negustorie, afaceri) pe picior, comerț ambulant; comerț ilicit, bișniță (fam.). Negustorie, bogasierie (înv.), lipscănie (înv.), marchitănie (înv.), misitie, samsarlîc. Comerciant, negustor, vînzător. Traficant, afacerist. Om de afaceri, agent comercial, comisionar; pazarghidean (turcism înv.). Cumpărător, client, mușteriu, tîrgar (reg.). Curtier; misit, samsar, șafăr (reg.), bișnițar (fam.), șinzar (înv.). Vînzare, vindere, desfacere. Export. Import. Dumping. Contract de vînzare, mancipație (ant.). Comercializare. Cumpărare, cumpărătură, tîrguire; coempțiune. Tocmeală, tîrguială, tîrguire, precupețire; negociere, negociație (înv.); afacerism. Marfă, negoț (înv. și pop.), cumpărături. Capital, fond de rulment. Credit. Debit. Tarif, preț; preț fix, preț curent; listă mercurială. Cerere. Ofertă. Marketing. Adj. Comercial, negustoresc, mercantil (livr.). Vb. A face comerț, a face trafic, a trafica, a face negoț, a negustori (înv. și pop.), a neguța (înv. și pop.). A vinde (în detaliu, cu bucata, cu amănuntul, cu ridicata, cu toptanul), a desface. A comercializa, a pune în vînzare. A cumpăra, a tîrgui, a face alișveriș, a face cumpărături, a achiziționa. A se tocmi, a se tîrgui, a se precupeți (rar); a se învoi din preț, a cădea la învoială, a bate palma cu cineva, a încheia un tîrg, a se ajunge (a ajunge pe cineva) cu tîrgul. A face tîrg (tîrgui) cu cineva, a încheia cu cineva o afacere, a negocia. V. atelier, comerciant, locuri comerciale, local.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COMÉRȚ (< lat. commercium, it. comertio) s. n. Schimb de produse prin vînzare-cumpărare; ramură a economiei naționale în cadrul căreia se desfășoară circulația mărfurilor; realizează legătura dintre producție și consum. ◊ C. interior = schimbul de mărfuri din interiorul unei țări. ◊ C. cu ridicata (sau angro) = formă de c. care constă în cumpărarea-vînzarea unor mărfuri în cantități mari și care de obicei face legătura dintre marile unități producătoare și comerțul cu amănuntul. ◊ C. cu amănuntul (sau en détail) = formă de c. care cuprinde vînzarea prin magazine, restaurante etc. a mărfurilor direct consumatorilor. ◊ C. cooperatist = formă de comerț în care schimbul de mărfuri prin intermediul vînzării-cumpărării este realizat de unități specializate ale cooperației. ◊ C. exterior = schimbul de mărfuri între țări; importurile și exporturile pe care le face o țară. C.e. este o formă de participare a țărilor la diviziunea internațională a muncii. ◊ C. invizibil = intrări sau ieșiri de valută reprezentînd plata serviciilor prestate unei țări de către o altă țară; plăți pentru transporturi maritime și de tranzit, pentru operații de asigurare, pentru operații de credit (dobînzi, comisioane), pentru acțiuni și servicii turistice, salarii etc.

ACORDUL GENERAL PENTRU TARIFE ȘI COMERȚ (în engl.: General Agreement on Tariffs and TradeG.A.T.T.), organizație internațională guvernamentală, cu sediul la Geneva, creată în 1947 (își începe activitatea în 1948), în scopul dezvoltării comerțului mondial prin reducerea taxelor vamale, acordarea reciprocă a clauzei națiunii celei mai favorizate. Interzicerea restricțiilor cantitative la import și acordarea de concesii comerciale fără reciprocitate țărilor în curs de dezvoltare. Face parte din sistemul O.N.U. G.A.T.T., are 104 membri cu drepturi depline (1991), printre care și România (din 1971) și relații speciale cu încă 31 de state.

CANTOR DE AVIS ȘI COMERS, publicație perioadică, apărută la București (24 apr./6 mai 1837- 30 ian./11 febr. 1857, cu o întrerupere sept. 1837-ian. 1838), sub conducerea lui Zaharia Carcalechi. Din 13/25 febr. 1843 s-a numit „Vestitorul românesc”.

arată toate definițiile

Intrare: comerț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • come
  • comerțul
  • comerțu‑
plural
  • comerțuri
  • comerțurile
genitiv-dativ singular
  • come
  • comerțului
plural
  • comerțuri
  • comerțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)